marți, 20 august 2013
Peisaje de la noi
Îmi pare rău că spun asta, dar nu am fost niciodată atrasă de România. Nu am avut niciodată dorința să-mi vizitez țara. De mică m-au obișnuit ai mei cu plecări în Franța, Italia, Grecia, Turcia și tot ce am văzut pe acolo mi-a lăsat impresia că nu trebuie să mai caut aceleași lucruri și la noi.
Dar iubitul meu s-a gândit să mergem la Bușteni în weekend. Am fost încântată de idee, însă oarecum sceptică, deoarece mă gândeam că nu prea vom avea ce face (am mai fost doar o singură dată vara la munte). Însă vă pot spune că am rămas plăcut surprinsă, aș fi vrut să prelungim această mini-vacanță.
Cabanele specifice zonei montane au fost pasiunea mea încă din copilărie, și acum când le-am văzut ”pe viu”, multe, multe, una după alta, am simțit că n-aș mai vrea să plec de acolo. Am urcat până la Cascada Urlătoarea. Drumul? Magnific. Bine...nu condiția fizică prea bună m-a dus până acolo, ci iubitul care stătea mereu după mine, să mă aștepte. Dar, într-un final, am ajuns. Nu mi-a plăcut atât de mult cascada, cât mi-a plăcut drumul. Sălbatic. Verde. Umed. Periculos pe alocuri. Ne-am distrat, ne-am simțit foarte bine. Eram în elementul meu.
Ce-am mai vizitat? Mănăstirea Caraiman a cărei arhitectura mi-a plăcut. La fel și amplasamentul, culorile, amprenta pe care zona o lasă pe construcțiile de acolo.
La întoarcere am trecut pe la salina din Slănic. Acum 6-7 ani am mai vizitat-o pe cea din Târgu Ocna. În interior, prima e mai impunătoare, mai specială. Însă la exterior nu mi-a plăcut. Un local unde puteai servi mici și bere plus alte mâncăruri strica tot farmecul. Țin minte că la Târgu Ocna nu exista așa ceva; erau doar câteva tarabe de unde îți puteai cumpăra suveniruri și ... natura, nimic altceva.
Cam atât am vizitat noi, data viitoare plănuim să ajungem și la Castelul Cantacuzino și prin împrejurimi.
Pe lângă toate astea, am avut parte și de un drum cu peripeții când ne îndreptam spre salină deoarece GPS-ul ne-a îndrumat pe un drum uitat de lume, unde 2 km i-am parcurs într-o oră. Avantajul a fost că am avut parte de niște peisaje superbe, de o fântână antică, imensă, am trecut pe lângă cei mai frumoși cai pe care i-am văzut în viața mea. Superb, superb, superb!
Plănuim pentru vacanțele viitoare Maramureș, Sighișoara, Sibiu. Trebuie doar să ne hotărâm.
Vizitați-vă țara! Eu am făcut greșeala să aștept până la 20 de ani ca să văd frumusețile astea. Nu trebuie să așteptați și voi. Te simți mult mai bine acasă, decât în străinătate, pentru că o cutare casă îți amintește de casa bunicii de la țară sau un anume peisaj te duce cu gândul la Ion al lui Rebreanu. M-aș întoarce acolo și mâine!
marți, 13 august 2013
412 zile
Te iubesc.
Ți-o spun simplu, cu toată inima și fiind sută la sută sigură de asta.
De ce?
Pentru că acum 412 zile, într-un club (mult spus club, însă trecem peste) cunoșteam cu baiat, inițial la fel ca toți ceilalți, mai apoi transformat într-un magnet cu ochii verzi, care tot insista să danseze cu mine. Și care a insistat, și a insistat...
Până când am ajuns aici. După un an și aproape două luni de relație, cu multe bune, multe rele, multă dragoste și mulți nervi, am ajuns să realizez că sunt mai puțin egoistă decât îmi închipuiam. Pentru că în loc să ma gândesc la mine 24 de ore din 24, mă gândesc la tine. Și nu glumesc, nu o zic ca pe o replică drăguță. Te-am visat de nșpe mii de ori, mai lasă-mă și pe mine să dorm!
Știu că uneori exagerez, că poate am pretenții prea mari, vise și scenarii în capul ăsta, tu doar adu-mă cu picioarele pe pământ și e suficient. Sunt femeie, și ca orice femeie, am anumite perioade. Nu sunt ușor de suportat, nu sunt simplă, nu mă citești din prima. Ai nevoie și de a doua lectură ca să-ți faci o părere și de a treia ca să-mi ghicești unele reacții. Atât. Dacă vrei mai mult, stai pe lângă mine, dar nu te aștepta să fie totul lin și calm și frumos etc. Vor fi valuri, furtuni, poate și când te aștepți mai puțin.
Și de ce nu?
Ce rost ar mai avea ca două persoane să rămână împreună dacă se cunosc perfect? Dacă își știu toate secretele? Devine monoton. Și o surpriză de la partener e întotdeauna plăcută, indiferent de situația în care ar putea apărea ea.
Tu mă surprinzi mereu. Și presimt că o vei face în continuare.
De asta te iubesc.
Asta și ... ar mai fi încă un motiv: pentru că umărul tău e cea mai bună pernă pe care aș putea dormi vreodată!
duminică, 27 noiembrie 2011
Leapsa
Am preluat-o de la
1. Imi poti spune: Gianina, Gia. Niciodata Gratiela. Baietii de la liceu mai prefera apelativul sefa. Atat :)
2. Mi-ar placea sa ma numesc: nu prea am idei acum... In orice caz, nu Gratiela.
3. Daca as fi un personaj de carte, as fi: Elizabeth din Mandrie si Prejudecata de Jane Austen
4. Melodia mea preferata este: Someone like you - Adele
5. Ziua preferata a saptamanii pentru mine: sambata sau luni. Inclin spre sambata
6. Imi e dor de: multe. Tata, fostii prieteni, tabere/excursii, nopti pierdute cu prietenii, inocenta copilariei, lipsa grijilor... sa continui?
7. Dintre actorii din intreaga lume, azi il plac pe: Johnny Depp, si o plac pe Anna Hathaway
8.Urasc scoala pentru ca: nu prea o urasc. Daca ar fi vreun motiv pentru care sa nu-mi placa... ar fi acela ca n-am un colectiv al clasei asa cum mi-am dorit.
9.Imi place scoala pentru ca: ma face sa-mi folosesc timpul intr-un mod util, in loc sa lenevesc toata ziua, sa ma plimb sau mai stiu eu ce altceva. Si pentru ca, normal, invat lucruri noi. Si, de asemenea, cunosc oameni noi, elevi sau profesori, care-mi plac extrem de mult si a caror gandire e mai ciudata. Just like mine.
10.Culoarea mea preferata e: n-am o culoare preferata. Poate albastru, verde, negru, rosu.
11.Partea preferata a zilei pentru mine e: dimineata
12.Vampiri, varcolaci, fantome sau extraterestri?: de obicei n-am probleme cu ei :)) Cred in anumite lucruri, nu le numesc in vreun fel si nu le incadrez intr-o categorie.
13.Mi-ar placea sa locuiesc: in Roma sau in China...intr-o zona de mijloc, nu foarte dezvoltata. Nu-mi place excesul de tehnologie.
14.Azi sunt fericit pentru ca: e toamna si mi-am confirmat anumite lucruri despre mine.
15.A fost un cosmar sa vad: pff, multe. S-au intamplat destule in ultimul timp pentru a-mi arata ca unii oameni iti pot colora viata intentionat din roz in negru, fara niciun motiv. Doar pentru simplul fapt ca nu sti de acord cu ceea ce spun/ fac ei. Si pentru ca ai curajul sa-i confrunti, sa-i contrazici, sa le spui adevarul verde in fata.
16.As vrea sa: cant. Cred ca e singurul lucru la care nu ma pricep absolut deloc, in ciuda faptului ca muzica este parte din viata mea.
17.Mi-ar placea sa existe: o metoda care sa te ajute in a-ti alege corect iubitul :D
18.As vrea sa lucrez in domeniul: telecomunicatiilor.
19.Daca as avea o putere ar fi: detector de minciuni la purtator :))
20.Imi place numele: Rafael, Ria, Amelie, Atena
21.Cred ca prietenii adevarati sunt cei care: te asculta atunci cand le povestesti prostiile pe care le faci si iti dau o palma, impropriu spus, care te trezeste la realitate. Sunt persoanele care pot lipsi din viata ta timp indelungat, dar carora, atunci cand apar, li te poti destainui fara nicio bariera. Sunt cei care te sprijina in cele mai grele momente.
22.Citatul meu preferat este: "Nu fac nimic remarcabil, dar ceea ce fac este esential" - Che Guevara
23.Cred ca cel mai frumos sentiment e: adrenalina, suspansul.
24.As vrea sa pot: intra la facultatea dorita si sa pot face fata. Fara sa o iau pe aratura, pentru ca ma stiu in stare.
25.Viata e frumoasa pentru ca: asa e ea. Mie-mi place.
26.Planul meu secret e sa: nea, e secret. Am partile mele intunecate.
27.Imi place serialul: Dexter, Lie to me, Gossip Girl, The Vampire Diaries, Dr. House, Prison Break, LOST, Heroes, The Tudors, Merlin, si muuulte altele
28.As vrea sa scriu despre: ceea ce traiesc. Despre emotiile, sentimentele, starile, intamplarile prin care trec.
29.Vreau sa iti spun ca: daca nu ti-ai dat seama, chiar imi place sa vorbesc despre mine :D
31.Cele 7 persoane care vor primi leapsa sunt: cei 7 care o vor lua. Nu am timp sa-i aleg acum.
Am plecaaat :*
1. Imi poti spune: Gianina, Gia. Niciodata Gratiela. Baietii de la liceu mai prefera apelativul sefa. Atat :)
2. Mi-ar placea sa ma numesc: nu prea am idei acum... In orice caz, nu Gratiela.
3. Daca as fi un personaj de carte, as fi: Elizabeth din Mandrie si Prejudecata de Jane Austen
4. Melodia mea preferata este: Someone like you - Adele
5. Ziua preferata a saptamanii pentru mine: sambata sau luni. Inclin spre sambata
6. Imi e dor de: multe. Tata, fostii prieteni, tabere/excursii, nopti pierdute cu prietenii, inocenta copilariei, lipsa grijilor... sa continui?
7. Dintre actorii din intreaga lume, azi il plac pe: Johnny Depp, si o plac pe Anna Hathaway
8.Urasc scoala pentru ca: nu prea o urasc. Daca ar fi vreun motiv pentru care sa nu-mi placa... ar fi acela ca n-am un colectiv al clasei asa cum mi-am dorit.
9.Imi place scoala pentru ca: ma face sa-mi folosesc timpul intr-un mod util, in loc sa lenevesc toata ziua, sa ma plimb sau mai stiu eu ce altceva. Si pentru ca, normal, invat lucruri noi. Si, de asemenea, cunosc oameni noi, elevi sau profesori, care-mi plac extrem de mult si a caror gandire e mai ciudata. Just like mine.
10.Culoarea mea preferata e: n-am o culoare preferata. Poate albastru, verde, negru, rosu.
11.Partea preferata a zilei pentru mine e: dimineata
12.Vampiri, varcolaci, fantome sau extraterestri?: de obicei n-am probleme cu ei :)) Cred in anumite lucruri, nu le numesc in vreun fel si nu le incadrez intr-o categorie.
13.Mi-ar placea sa locuiesc: in Roma sau in China...intr-o zona de mijloc, nu foarte dezvoltata. Nu-mi place excesul de tehnologie.
14.Azi sunt fericit pentru ca: e toamna si mi-am confirmat anumite lucruri despre mine.
15.A fost un cosmar sa vad: pff, multe. S-au intamplat destule in ultimul timp pentru a-mi arata ca unii oameni iti pot colora viata intentionat din roz in negru, fara niciun motiv. Doar pentru simplul fapt ca nu sti de acord cu ceea ce spun/ fac ei. Si pentru ca ai curajul sa-i confrunti, sa-i contrazici, sa le spui adevarul verde in fata.
16.As vrea sa: cant. Cred ca e singurul lucru la care nu ma pricep absolut deloc, in ciuda faptului ca muzica este parte din viata mea.
17.Mi-ar placea sa existe: o metoda care sa te ajute in a-ti alege corect iubitul :D
18.As vrea sa lucrez in domeniul: telecomunicatiilor.
19.Daca as avea o putere ar fi: detector de minciuni la purtator :))
20.Imi place numele: Rafael, Ria, Amelie, Atena
21.Cred ca prietenii adevarati sunt cei care: te asculta atunci cand le povestesti prostiile pe care le faci si iti dau o palma, impropriu spus, care te trezeste la realitate. Sunt persoanele care pot lipsi din viata ta timp indelungat, dar carora, atunci cand apar, li te poti destainui fara nicio bariera. Sunt cei care te sprijina in cele mai grele momente.
22.Citatul meu preferat este: "Nu fac nimic remarcabil, dar ceea ce fac este esential" - Che Guevara
23.Cred ca cel mai frumos sentiment e: adrenalina, suspansul.
24.As vrea sa pot: intra la facultatea dorita si sa pot face fata. Fara sa o iau pe aratura, pentru ca ma stiu in stare.
25.Viata e frumoasa pentru ca: asa e ea. Mie-mi place.
26.Planul meu secret e sa: nea, e secret. Am partile mele intunecate.
27.Imi place serialul: Dexter, Lie to me, Gossip Girl, The Vampire Diaries, Dr. House, Prison Break, LOST, Heroes, The Tudors, Merlin, si muuulte altele
28.As vrea sa scriu despre: ceea ce traiesc. Despre emotiile, sentimentele, starile, intamplarile prin care trec.
29.Vreau sa iti spun ca: daca nu ti-ai dat seama, chiar imi place sa vorbesc despre mine :D
31.Cele 7 persoane care vor primi leapsa sunt: cei 7 care o vor lua. Nu am timp sa-i aleg acum.
Am plecaaat :*
Confesiuni
Ce dor mi-a fost de blog! Da, am omis sa mai scriu. Mi-am ocupat timpul cu toate nimicurile, cu studiul pentru bac, seriale peste seriale, sedinte, mutari, muzica, certuri, impacari si multe multe altele.
Poate-as fi reusit sa rup o ora din tot tam-tam-ul asta ca sa mai scriu ceva, dar n-a mai fost nici acea tragere de inima.
Mai putin astazi.
M-am trezit vesela, din nou la ora 8, ceea ce nu se poate spune ca fac prea des in weekend. Am avut ceva probleme de dimineata iar pe la ora 12, cand am urcat in camera, am simtit ca mii de idei imi bombardeaza chestia asta cu circumvolutiuni care e adapostita de cutia craniana.
Pe scurt, mi-am cam schimbat "spatiul de lucru". Iar noul meu barlog impreuna cu vremea schimbatoare si racoroasa ma agita. Fel de fel de idei si planuri de viitor imi umplu capul. Tot timpul vreau sa schimb cate ceva. Vreau sa fac prea multe intr-un timp prea scurt (si sa spun multe, aberand si trecand de la una la alta). Si ma enervez uneori pentru ca deviez de la ceea ce-mi propun.
Concret. De ... o saptamana, cred, ma uit la un serial, Lie to me. Nu fac abuz, nu ma intind mai mult decat imi permite plapuma. Programul meu dintr-o zi normala arata cam asa: 5-6 ore la liceu dimineata, o ora relaxare acasa, 2 de muzica, una de bantuiut pe facebook, 2 episoade din serial, 2 ore de scris si invatat (insuficiente; uneori se prelungesc, dar de cele mai multe ori, nu), putina lectura si...cam atat. Asta de luni pana joi. De joi seara in colo se mai adauga iesiri prin oras, ore extra de studiu. Am omis orele pentru scoala de soferi, si alea mai mananca ceva timp.
In concluzie, sunt o adolescenta care se plange de insuficienta timpului. Niciodata nu-mi ajunge. Si stiu perfect de ce. Stiu la ce trebuie sa renunt. Numai ca o tot aman de azi pe maine. De cand am inceput a 12-a.
Asta fiind o paranteza. Incheiem. Ceea ce vreau sa spun, e ca, uitandu-ma la serialul asta si la anumite cazuri prezentate, imi tot bantuie prin cap niste vise, niste...lucruri pe care as vrea sa le fac pe viitor. De exemplu astazi, din cauza serialului, mi-am cautat in biblioteca cateva carti despre spionaj, mari puteri etc. Carti pe care se pusese practic praful si de care nu ma simteam atrasa absolut deloc. De asemenea, ma tot gandesc la viitor, la facultate, la un loc de munca, la, la, la. Ori e vremea asta care te innebuneste, ori am eu momentan o stare de nehotarare.
Vreau prea multe de la mine, dar nu sunt dispusa sa depun eforturile necesare. Stie cineva un antidot pentru ceea ce eu numesc elegant delasare?
Poate-as fi reusit sa rup o ora din tot tam-tam-ul asta ca sa mai scriu ceva, dar n-a mai fost nici acea tragere de inima.
Mai putin astazi.
M-am trezit vesela, din nou la ora 8, ceea ce nu se poate spune ca fac prea des in weekend. Am avut ceva probleme de dimineata iar pe la ora 12, cand am urcat in camera, am simtit ca mii de idei imi bombardeaza chestia asta cu circumvolutiuni care e adapostita de cutia craniana.
Pe scurt, mi-am cam schimbat "spatiul de lucru". Iar noul meu barlog impreuna cu vremea schimbatoare si racoroasa ma agita. Fel de fel de idei si planuri de viitor imi umplu capul. Tot timpul vreau sa schimb cate ceva. Vreau sa fac prea multe intr-un timp prea scurt (si sa spun multe, aberand si trecand de la una la alta). Si ma enervez uneori pentru ca deviez de la ceea ce-mi propun.
Concret. De ... o saptamana, cred, ma uit la un serial, Lie to me. Nu fac abuz, nu ma intind mai mult decat imi permite plapuma. Programul meu dintr-o zi normala arata cam asa: 5-6 ore la liceu dimineata, o ora relaxare acasa, 2 de muzica, una de bantuiut pe facebook, 2 episoade din serial, 2 ore de scris si invatat (insuficiente; uneori se prelungesc, dar de cele mai multe ori, nu), putina lectura si...cam atat. Asta de luni pana joi. De joi seara in colo se mai adauga iesiri prin oras, ore extra de studiu. Am omis orele pentru scoala de soferi, si alea mai mananca ceva timp.
In concluzie, sunt o adolescenta care se plange de insuficienta timpului. Niciodata nu-mi ajunge. Si stiu perfect de ce. Stiu la ce trebuie sa renunt. Numai ca o tot aman de azi pe maine. De cand am inceput a 12-a.
Asta fiind o paranteza. Incheiem. Ceea ce vreau sa spun, e ca, uitandu-ma la serialul asta si la anumite cazuri prezentate, imi tot bantuie prin cap niste vise, niste...lucruri pe care as vrea sa le fac pe viitor. De exemplu astazi, din cauza serialului, mi-am cautat in biblioteca cateva carti despre spionaj, mari puteri etc. Carti pe care se pusese practic praful si de care nu ma simteam atrasa absolut deloc. De asemenea, ma tot gandesc la viitor, la facultate, la un loc de munca, la, la, la. Ori e vremea asta care te innebuneste, ori am eu momentan o stare de nehotarare.
Vreau prea multe de la mine, dar nu sunt dispusa sa depun eforturile necesare. Stie cineva un antidot pentru ceea ce eu numesc elegant delasare?
duminică, 12 iunie 2011
Pentru prietenii de la Tulcea
Stiu ca gandurile astea trebuiau scrise acum ceva timp, dar...e bine si mai tarziu, decat niciodata. Ce m-a facut sa ma pun in fata monitorului si sa incep? Surpriza Catalinei, careia ii multumesc inca o data. Toti cei din camera 302, din seara de joi, daca-mi amintesc eu bine, va veti regasi aici. Plus alti cativa de care o sa-mi fie dor!
O sa incep cu gazda - Ana, Tulcea
Ana, nu cred sa fi vazut o persoana mai dedicata decat tine. Ai fost tot timpul acolo, ne-ai intampinat, ne-ai ajutat... Aveai in permanenta ceva de facut, o lista de completat, dar ai gasit ferestrele necesare pentru a sta cu noi, in camera 302 la inceput, si a te deschide. Cred, sincer, ca esti cea mai echilibrata dintre noi, ai o gandire matura, dar un chip de copil. Rapunzel, cu parul tau cel blond, iti spun ca am luat aminte la ceea ce mi-ai zis in acea seara. Astept sa ne revedem, macar o singura data si voi fi multumita.
Si voi continua tot cu o gazda - Ade, Tulcea
Mi-aduc aminte cum te-am intampinat eu pe tine, si nu invers... Eram in camera baietilor, ai intrat pe usa, iar eu am spus "Adeee, tu esti fata pe care am invatat-o sa patineze!". A urmat o imbratisare si pupaceala cat cuprinde. Esti o fata de nota 10, stiu cat ai muncit, alaturi de CJE Tulcea, ca sa fie totul perfect, te respect pentru asta si iti multumesc. Mi-a parut rau ca nu ai stat cu noi mai mult. La Sinaia pareai altfel, mai timida, acum nu, acum ai fost deschisa. Nu stiu daca te-ai schimbat tu sau m-am schimbat eu, sau daca pur si simplu te simti mai in largul tau acasa, cert e ca iti sta mai bine asa! :*
Theodor - Tulcea
Ce pot spune despre tine? Te-am vazut doar in ultima seara, sau penultima, nu mai stiu sigur. Imi place ca esti cret, ador parul ala al tau! Ce m-a incantat a fost ca mi-ai ascultat lalaielile, si pe ale mele si pe ale Biancai. Si chiar ai ghicit cateva melodii atunci, am ramas surprinsa, inseamna ca m-am descurcat binisor. Poate data viitoare vom avea ocazia sa ne cunoastem mai bine.
Gabriel - Tulcea
Pentru mine ai fost ca unul care face parte din grupul nostru, dar oarecum priveste totul din exterior. Poate ai fost putin distant, dar stii ce? Am vazut fotografiile tale si ai surprins stari atat de diferite in ele... Adica poate asta ai vrut, sa analizezi subiectii si sa-i prinzi in cea mai buna ipostaza. Nu stiu, poate aberez aici, dar asta am simtit. Si-mi pare rau ca nu ai stat mai mult cu noi. Poate data viitoare...
Atti - Mures
Franzela, mi-e dor de tineee! Esti cel mai priceput exterminator de tantari din cati cunosc. Esti cel mai bun la spus bancuri. Ai un accent pe care l-am imprumutat si m-am intors cu el acasa (am vrut sa pastrez ceva de la tine, din cate observi). Esti fotogenic, dai bine in majoritatea fotografiilor pe care ti le-am facut ( si ai vazut ca nu sunt deloc putine)... Copil, dupa cum ti-am spus, semeni cu prietenul meu cel mai bun de acasa, si poate asta a fost motivul pentru care, initial, m-am apropiat de tine. Dar pe urma totul a venit de la sine. Stii, nu cred sa fi uitat ceva din ce-am facut impreuna; rememorez totul, de la n momentele cand stateam la geam, pana la crizele de ras din Delta, momentele de liniste cand stateam cu ochelarii tai de soare si ma relaxam, seara in care nu ti-am gasit niciun defect (inca mai caut!!!). Aaa, si sa nu uitam vantul care "adia usor" pe terasa, porumbelul cu radar defect, plimbarea pe faleza, pozele cu nebunii :X, omul care dormea in constructia aia neterminata, dar care, am observat ulterior, facea cu totul altceva: citea... As putea sa scriu pana maine despre tine. M-ai facut sa ma simt atat de bine... Ai chestia aia care destinde atmosfera, esti inteligent, stii sa imbini umorul cu ceea ce e serios. Ai idee cate lucruri noi am invatat de la tine? Pariez ca nu. In plus, am aflat ca am rude prin Tarnaveni. Deeci, daca nu vine Mohamed la munte, vine muntele la Mohamed.
Si nu te uit cu cafeaua aia, la web sau face to face, e necesaraa!
Din nou, mi-e foarte dor de tine! Te pup, franzela :*
Ai grija de tine!
("Da-mi perna sa bat un cui in ea" - de asta am uitat)
Colegele de camera ... incepem cu Orhideea - Baia Mare
Iubita, ce sa mai, stii ce am de zis despre tine. Te-am vazut prima oara la Bucuresti, inainte sa urcam in microbuz, parca niciuna nu avea curajul sa intre in vorba cu cealalta. Apoi, cand am plecat la drum am stat pe aceeasi bancheta. Si am facut poze. Si am vorbit/dormit. Tin minte ca nu acceptai nimic din ce mancam eu si-ti ofeream. Am realizat apoi de ce. Nu inteleg nici acum de ce te chinuiai sa faci poze indicatoarelor :-? Ma rog, trecem peste. Da, la receptie, cand am ajuns, ne-au pus in aceeasi camera. Eu eram sceptica initial. Dar, cand am vazut ce-ti "poatie pielea" si tie :)) Esti de-a mea, Orhideea. Ce mai, faza de la terasa, cu "Baia Mareee, aici, sus!!!" sau discutiile si planurile pentru la vara sunt memorabile. La fel ca si bancurile tale. Tu si Atti aveti talentul asta, ceea ce e un lucru grozav. Nu stiu daca ce scriu aici are prea mare importanta pentru voi, dar imi place sa rememorez totul, ma aduce mai aproape de voi. Stii ca ma poti suna oricand ai nevoie, oricand ti se face dor. Ti-am raspuns eu cand eram in cada, deci, nu-ti fie teama, n-o sa deranjezi niciodata. Si, poate sunt indiscreta, dar nu te uuuuit, nu te uit pentru seara cand m-ai lasat fara camera si a trebuit sa caut in alta parte :)) Te iubesc!
Alexia - Dambovita
Dambovita a venit prin ploaie pana la microbuz si parca ploaia asta a schimbat-o.
Alexia, ti-am mai spus, la intalnirea precedenta imi pareai altfel, poate si circumstantele erau altele, dar e de 1000 de ori mai bine asa. Te-am cunoscut mai bine si chiar ma bucur. Poate ca asa cum s-a spus in seara aia de pomina, gandesti mult si spui putine, dar le spui bine. Si asta conteaza. E placut sa-ti dai seama ca in unele cazuri aparentele nu-ti arata adevarata fata a persoanei respective. Eu una, in cazul tau ma inselasem, dar la Tulcea am vazut ce-ti poate pielea si tie. A, da, tu ai stat in club pe canapea langa mine, nu? Initial. Da... cand ne-am comandat bauturile si mi-ai cerut ce mi-ai cerut. Am ramas cu gura cascata atunci. Nu te credeam in stare. Dar, asa, ca un sfat, renunta, renunt si eu :D. Merci pentru poza aia frumoasa! Te pup!
Amalia - Brasov
Ne-am cunoscut in microbuz, sau la prima oprire a lui, nu-mi mai aduc bine aminte. Oricum, stiu ca am zis o perla, ceva de genul "Eu il stiu doar pe Luci de la voi, dar cine e presedinte?" - "Eu!". Bun, sa zicem ca asa am inceput. Sincer, in prima zi erai incordata, probabil urma si concursul si de-aia. Multumesc pentru ce ai spus la jocul din seara aceea, nu m-am gandit niciodata ca as lasa impresia asta, o sa-ncerc sa am grija pe viitor. Stiu ca voi trei ati fost colegele de camera perfecte si m-am simtit super, atata timp cat am stat pe acolo :D, si imi cer scuze pentru serenadele de la dus. Cam atat... :*
Urmeaza camera 302: cei trei Mihai si Adi
Mihai - Prahova
Bitule, ti-am zis eu tie, la fel ca in cazul Alexiei, la celelalte intruniri pareai altfel, mai de neatins, mai serios, mai... Poate nici nu am petrecut prea mult timp impreuna, nici la Izvor, nici la Sinaia, unde eu nu am fost. Cert e ca ori aerul de Tulcea ti-a priit, ori de-abia acum am descoperit eu cine e cu adevarat Mihai Bitu din Prahova. Tin minte ca dupa ce mi-am lasat bagajul, m-am oprit direct in camera voastra :)), iar colegele mele ma auzeau mereu spunand "Ma duc la baieti". La voi era alta atmosfera, plus ca se permiteau si alte chestii :). Ce tin eu minte foarte bine, e momentul cand "lucram" la proiecte si ai inceput sa ma bati cu perna si sa ma chinui. Asta a fost intamplarea care m-a facut sa vad si cealalta parte la tine. Ti-am zis si atunci, cel putin pentru mine, Mihai la Tulcea a fost o surpriza. Si... cu toate astea, tine-te de treaba, poti face multe, ai un potential enorm si sprijinul celorlalti! Nu stiu cum faci, dar mereu imi dai o lectie. Multumesc! :*
Mihai - Alba
Mike, asa mi-ai spus ca iti place, asa iti zic. De tine am prins drag de prima oara de cand te-am vazut, ca si in cazul lui Atti. Esti glumet, ai mereu o replica pregatita si ... da, vorbesti incet :)) Bine, la mine nu era o foarte mare problema pentru ca mai mereu stateam amandoi la geam. Iti multumesc mult ca mi-ai imprumutat patul pentru o seara, atunci cand eram moarta de somn. Si nu o sa uit ca m-ai lasat sa dorm in loc sa ma trezesti ca sa stau cu voi. Am pierdut eu o seara pentru cateva ore de somn... Trecem peste. Vreau sa-ti citesc poeziile, macar pe un blog, daca nu intr-o carte; sa vad si cealalta parte a ta. P.S: Te pricepi sa adormi pe cineva :* Te pup!
Mihai - Cluj
Blondul inalt care arata bine... Copil, mi-ai facut o surpriza uriasa in prima seara, cand ai vorbit in felul in care ai vorbit. Chiar nu credeam ca esti genul asta. Si totusi, mi-a placut, mi-a placut mult felul in care ai condus discutiile noastre, micile jocuri si aaa, nu, nu vreau sa-mi aduc aminte de porunca aia cu sticla! Nu ti-o iert :))! Iti multumesc ca datorita felului tau de a fi eu am invatat lucruri noi si sper sa nu fie ultima oara cand ne vedem. Pupii :*
Adi - Arad
Omul cu palinca din care am gustat si eu. N-as mai incerca inca o data :D Tu, Adi, mi-ai parut foarte tacut, mai ales in prima zi, apoi, sa zicem ca te-ai mai destins. Ce mi-a placut a fost faptul ca ascultai ce spuneam ceilalti, ascultai si analizai probabil. Vorbesti putin, dar bine. Iar costumul traditional romanesc pe care l-ai imbracat la proiect a fost foarte frumos :X La fel si sticla de palinca, pe care, mi-aduc aminte, te-am intrebat daca e facuta de ai tai sau daca e cumparata :)) Stii, ma refeream la chestia in care era imbracata. Si inca o surpriza pe care am avut-o, a fost pe terasa, cand te-ai deschis si ai vorbit mai mult cu noi. Ne vedem la vara daca se poate :*
Cata - Valcea
Fata timida, miorlaita la fel ca mine, pe care o respect mult (ti-am spus atunci pentru ce). Esti asa de blanda, si de linistita... Si vorbesti foarte frumos. Iti multumesc ca mi-ai dat impulsul de care aveam nevoie pentru a scrie "biletelele" astea si pentru lucrurile pe care le-ai spus in seara aceea despre mine. Mi-e dor de tine, de stilul tau vestimentar, de bucuria pe care o emani prin ochii aia...verzi? Da, verzi sunt. Astept sa punem la punct un plan pentru la vara si poate reusim sa ne intalnim. Te pup :*
Iar acum, din lipsa de timp, trebuie sa ma opresc ... Urmeaza Edina, Luci, Manolo, cei doi Andrei, Sandra si cam atat.
O sa incep cu gazda - Ana, Tulcea
Ana, nu cred sa fi vazut o persoana mai dedicata decat tine. Ai fost tot timpul acolo, ne-ai intampinat, ne-ai ajutat... Aveai in permanenta ceva de facut, o lista de completat, dar ai gasit ferestrele necesare pentru a sta cu noi, in camera 302 la inceput, si a te deschide. Cred, sincer, ca esti cea mai echilibrata dintre noi, ai o gandire matura, dar un chip de copil. Rapunzel, cu parul tau cel blond, iti spun ca am luat aminte la ceea ce mi-ai zis in acea seara. Astept sa ne revedem, macar o singura data si voi fi multumita.
Si voi continua tot cu o gazda - Ade, Tulcea
Mi-aduc aminte cum te-am intampinat eu pe tine, si nu invers... Eram in camera baietilor, ai intrat pe usa, iar eu am spus "Adeee, tu esti fata pe care am invatat-o sa patineze!". A urmat o imbratisare si pupaceala cat cuprinde. Esti o fata de nota 10, stiu cat ai muncit, alaturi de CJE Tulcea, ca sa fie totul perfect, te respect pentru asta si iti multumesc. Mi-a parut rau ca nu ai stat cu noi mai mult. La Sinaia pareai altfel, mai timida, acum nu, acum ai fost deschisa. Nu stiu daca te-ai schimbat tu sau m-am schimbat eu, sau daca pur si simplu te simti mai in largul tau acasa, cert e ca iti sta mai bine asa! :*
Theodor - Tulcea
Ce pot spune despre tine? Te-am vazut doar in ultima seara, sau penultima, nu mai stiu sigur. Imi place ca esti cret, ador parul ala al tau! Ce m-a incantat a fost ca mi-ai ascultat lalaielile, si pe ale mele si pe ale Biancai. Si chiar ai ghicit cateva melodii atunci, am ramas surprinsa, inseamna ca m-am descurcat binisor. Poate data viitoare vom avea ocazia sa ne cunoastem mai bine.
Gabriel - Tulcea
Pentru mine ai fost ca unul care face parte din grupul nostru, dar oarecum priveste totul din exterior. Poate ai fost putin distant, dar stii ce? Am vazut fotografiile tale si ai surprins stari atat de diferite in ele... Adica poate asta ai vrut, sa analizezi subiectii si sa-i prinzi in cea mai buna ipostaza. Nu stiu, poate aberez aici, dar asta am simtit. Si-mi pare rau ca nu ai stat mai mult cu noi. Poate data viitoare...
Atti - Mures
Franzela, mi-e dor de tineee! Esti cel mai priceput exterminator de tantari din cati cunosc. Esti cel mai bun la spus bancuri. Ai un accent pe care l-am imprumutat si m-am intors cu el acasa (am vrut sa pastrez ceva de la tine, din cate observi). Esti fotogenic, dai bine in majoritatea fotografiilor pe care ti le-am facut ( si ai vazut ca nu sunt deloc putine)... Copil, dupa cum ti-am spus, semeni cu prietenul meu cel mai bun de acasa, si poate asta a fost motivul pentru care, initial, m-am apropiat de tine. Dar pe urma totul a venit de la sine. Stii, nu cred sa fi uitat ceva din ce-am facut impreuna; rememorez totul, de la n momentele cand stateam la geam, pana la crizele de ras din Delta, momentele de liniste cand stateam cu ochelarii tai de soare si ma relaxam, seara in care nu ti-am gasit niciun defect (inca mai caut!!!). Aaa, si sa nu uitam vantul care "adia usor" pe terasa, porumbelul cu radar defect, plimbarea pe faleza, pozele cu nebunii :X, omul care dormea in constructia aia neterminata, dar care, am observat ulterior, facea cu totul altceva: citea... As putea sa scriu pana maine despre tine. M-ai facut sa ma simt atat de bine... Ai chestia aia care destinde atmosfera, esti inteligent, stii sa imbini umorul cu ceea ce e serios. Ai idee cate lucruri noi am invatat de la tine? Pariez ca nu. In plus, am aflat ca am rude prin Tarnaveni. Deeci, daca nu vine Mohamed la munte, vine muntele la Mohamed.
Si nu te uit cu cafeaua aia, la web sau face to face, e necesaraa!
Din nou, mi-e foarte dor de tine! Te pup, franzela :*
Ai grija de tine!
("Da-mi perna sa bat un cui in ea" - de asta am uitat)
Colegele de camera ... incepem cu Orhideea - Baia Mare
Iubita, ce sa mai, stii ce am de zis despre tine. Te-am vazut prima oara la Bucuresti, inainte sa urcam in microbuz, parca niciuna nu avea curajul sa intre in vorba cu cealalta. Apoi, cand am plecat la drum am stat pe aceeasi bancheta. Si am facut poze. Si am vorbit/dormit. Tin minte ca nu acceptai nimic din ce mancam eu si-ti ofeream. Am realizat apoi de ce. Nu inteleg nici acum de ce te chinuiai sa faci poze indicatoarelor :-? Ma rog, trecem peste. Da, la receptie, cand am ajuns, ne-au pus in aceeasi camera. Eu eram sceptica initial. Dar, cand am vazut ce-ti "poatie pielea" si tie :)) Esti de-a mea, Orhideea. Ce mai, faza de la terasa, cu "Baia Mareee, aici, sus!!!" sau discutiile si planurile pentru la vara sunt memorabile. La fel ca si bancurile tale. Tu si Atti aveti talentul asta, ceea ce e un lucru grozav. Nu stiu daca ce scriu aici are prea mare importanta pentru voi, dar imi place sa rememorez totul, ma aduce mai aproape de voi. Stii ca ma poti suna oricand ai nevoie, oricand ti se face dor. Ti-am raspuns eu cand eram in cada, deci, nu-ti fie teama, n-o sa deranjezi niciodata. Si, poate sunt indiscreta, dar nu te uuuuit, nu te uit pentru seara cand m-ai lasat fara camera si a trebuit sa caut in alta parte :)) Te iubesc!
Alexia - Dambovita
Dambovita a venit prin ploaie pana la microbuz si parca ploaia asta a schimbat-o.
Alexia, ti-am mai spus, la intalnirea precedenta imi pareai altfel, poate si circumstantele erau altele, dar e de 1000 de ori mai bine asa. Te-am cunoscut mai bine si chiar ma bucur. Poate ca asa cum s-a spus in seara aia de pomina, gandesti mult si spui putine, dar le spui bine. Si asta conteaza. E placut sa-ti dai seama ca in unele cazuri aparentele nu-ti arata adevarata fata a persoanei respective. Eu una, in cazul tau ma inselasem, dar la Tulcea am vazut ce-ti poate pielea si tie. A, da, tu ai stat in club pe canapea langa mine, nu? Initial. Da... cand ne-am comandat bauturile si mi-ai cerut ce mi-ai cerut. Am ramas cu gura cascata atunci. Nu te credeam in stare. Dar, asa, ca un sfat, renunta, renunt si eu :D. Merci pentru poza aia frumoasa! Te pup!
Amalia - Brasov
Ne-am cunoscut in microbuz, sau la prima oprire a lui, nu-mi mai aduc bine aminte. Oricum, stiu ca am zis o perla, ceva de genul "Eu il stiu doar pe Luci de la voi, dar cine e presedinte?" - "Eu!". Bun, sa zicem ca asa am inceput. Sincer, in prima zi erai incordata, probabil urma si concursul si de-aia. Multumesc pentru ce ai spus la jocul din seara aceea, nu m-am gandit niciodata ca as lasa impresia asta, o sa-ncerc sa am grija pe viitor. Stiu ca voi trei ati fost colegele de camera perfecte si m-am simtit super, atata timp cat am stat pe acolo :D, si imi cer scuze pentru serenadele de la dus. Cam atat... :*
Urmeaza camera 302: cei trei Mihai si Adi
Mihai - Prahova
Bitule, ti-am zis eu tie, la fel ca in cazul Alexiei, la celelalte intruniri pareai altfel, mai de neatins, mai serios, mai... Poate nici nu am petrecut prea mult timp impreuna, nici la Izvor, nici la Sinaia, unde eu nu am fost. Cert e ca ori aerul de Tulcea ti-a priit, ori de-abia acum am descoperit eu cine e cu adevarat Mihai Bitu din Prahova. Tin minte ca dupa ce mi-am lasat bagajul, m-am oprit direct in camera voastra :)), iar colegele mele ma auzeau mereu spunand "Ma duc la baieti". La voi era alta atmosfera, plus ca se permiteau si alte chestii :). Ce tin eu minte foarte bine, e momentul cand "lucram" la proiecte si ai inceput sa ma bati cu perna si sa ma chinui. Asta a fost intamplarea care m-a facut sa vad si cealalta parte la tine. Ti-am zis si atunci, cel putin pentru mine, Mihai la Tulcea a fost o surpriza. Si... cu toate astea, tine-te de treaba, poti face multe, ai un potential enorm si sprijinul celorlalti! Nu stiu cum faci, dar mereu imi dai o lectie. Multumesc! :*
Mihai - Alba
Mike, asa mi-ai spus ca iti place, asa iti zic. De tine am prins drag de prima oara de cand te-am vazut, ca si in cazul lui Atti. Esti glumet, ai mereu o replica pregatita si ... da, vorbesti incet :)) Bine, la mine nu era o foarte mare problema pentru ca mai mereu stateam amandoi la geam. Iti multumesc mult ca mi-ai imprumutat patul pentru o seara, atunci cand eram moarta de somn. Si nu o sa uit ca m-ai lasat sa dorm in loc sa ma trezesti ca sa stau cu voi. Am pierdut eu o seara pentru cateva ore de somn... Trecem peste. Vreau sa-ti citesc poeziile, macar pe un blog, daca nu intr-o carte; sa vad si cealalta parte a ta. P.S: Te pricepi sa adormi pe cineva :* Te pup!
Mihai - Cluj
Blondul inalt care arata bine... Copil, mi-ai facut o surpriza uriasa in prima seara, cand ai vorbit in felul in care ai vorbit. Chiar nu credeam ca esti genul asta. Si totusi, mi-a placut, mi-a placut mult felul in care ai condus discutiile noastre, micile jocuri si aaa, nu, nu vreau sa-mi aduc aminte de porunca aia cu sticla! Nu ti-o iert :))! Iti multumesc ca datorita felului tau de a fi eu am invatat lucruri noi si sper sa nu fie ultima oara cand ne vedem. Pupii :*
Adi - Arad
Omul cu palinca din care am gustat si eu. N-as mai incerca inca o data :D Tu, Adi, mi-ai parut foarte tacut, mai ales in prima zi, apoi, sa zicem ca te-ai mai destins. Ce mi-a placut a fost faptul ca ascultai ce spuneam ceilalti, ascultai si analizai probabil. Vorbesti putin, dar bine. Iar costumul traditional romanesc pe care l-ai imbracat la proiect a fost foarte frumos :X La fel si sticla de palinca, pe care, mi-aduc aminte, te-am intrebat daca e facuta de ai tai sau daca e cumparata :)) Stii, ma refeream la chestia in care era imbracata. Si inca o surpriza pe care am avut-o, a fost pe terasa, cand te-ai deschis si ai vorbit mai mult cu noi. Ne vedem la vara daca se poate :*
Cata - Valcea
Fata timida, miorlaita la fel ca mine, pe care o respect mult (ti-am spus atunci pentru ce). Esti asa de blanda, si de linistita... Si vorbesti foarte frumos. Iti multumesc ca mi-ai dat impulsul de care aveam nevoie pentru a scrie "biletelele" astea si pentru lucrurile pe care le-ai spus in seara aceea despre mine. Mi-e dor de tine, de stilul tau vestimentar, de bucuria pe care o emani prin ochii aia...verzi? Da, verzi sunt. Astept sa punem la punct un plan pentru la vara si poate reusim sa ne intalnim. Te pup :*
Iar acum, din lipsa de timp, trebuie sa ma opresc ... Urmeaza Edina, Luci, Manolo, cei doi Andrei, Sandra si cam atat.
miercuri, 29 decembrie 2010
De ce?
O prietena si-a pus intrebarea "De ce de cele mai multe ori oamenii buni isi iau palme de la viata, iar ceilalti primesc doar laptele si mierea?"
Am stat si m-am gandit... da, chiar asa, are dreptate. Dar nu mi se pare o noutate. Totusi, ii raspund. Cand esti bun primesti palme pentru ca ai constiinta, pentru ca ai mustrari daca nu faci ceva asa cum ar trebui, pentru ca ai regrete.
Daca esti meschin, prost, incult etc. viata iti poate da chiar si pumni, tu tot nu-i simti. N-ai cum! Treci prin intamplarile astea, placute sau mai putin placute, ca rata prin apa. Nu iti pasa de nimic, de ce vietii i-ar pasa de tine?
Asa ca e bine sa-ti mai primesti si portia de palme uneori ca sa te intorci pe drumul cel bun, sa te gandesti "oare ce-am facut de am fost pedepsit asa?". Si nu zic asta gandindu-ma la un Dumnezeu care e sus si vede. Nu. Zic doar ca ar trebui singur sa-ti pui in balanta binele si raul, ce-ai facut corect si ce nu, ce-ai primit si ce ti-a fost luat. Daca se inclina in partea negativa, atunci ai rabdare, cum se spune, va rasari soarele si pe strada ta.
Pentru ca asa se intampla de obicei. Astia buni sunt opriti de tot felul de piedici, restul, sunt restul, daca au inteligenta sa tina drumul drept, perfect, daca nu, ghinionul lor.
Sper ca ti-am raspuns. Si sunt alaturi de tine orice-ar fi!
Am stat si m-am gandit... da, chiar asa, are dreptate. Dar nu mi se pare o noutate. Totusi, ii raspund. Cand esti bun primesti palme pentru ca ai constiinta, pentru ca ai mustrari daca nu faci ceva asa cum ar trebui, pentru ca ai regrete.
Daca esti meschin, prost, incult etc. viata iti poate da chiar si pumni, tu tot nu-i simti. N-ai cum! Treci prin intamplarile astea, placute sau mai putin placute, ca rata prin apa. Nu iti pasa de nimic, de ce vietii i-ar pasa de tine?
Asa ca e bine sa-ti mai primesti si portia de palme uneori ca sa te intorci pe drumul cel bun, sa te gandesti "oare ce-am facut de am fost pedepsit asa?". Si nu zic asta gandindu-ma la un Dumnezeu care e sus si vede. Nu. Zic doar ca ar trebui singur sa-ti pui in balanta binele si raul, ce-ai facut corect si ce nu, ce-ai primit si ce ti-a fost luat. Daca se inclina in partea negativa, atunci ai rabdare, cum se spune, va rasari soarele si pe strada ta.
Pentru ca asa se intampla de obicei. Astia buni sunt opriti de tot felul de piedici, restul, sunt restul, daca au inteligenta sa tina drumul drept, perfect, daca nu, ghinionul lor.
Sper ca ti-am raspuns. Si sunt alaturi de tine orice-ar fi!
vineri, 12 noiembrie 2010
Moondance
Sunt doar ei doi si nimeni altcineva. Nu au nimic de facut, se plimba in miez de noapte. Nu s-au vazut de mult, dar e ceva intre ei, ceva ce nu poate fi numit printr-un cuvant concret. E o atractie puternica, prea puternica. Niciunul nu-i poate face fata. Au ignorat-o de prea mult ori, acum e timpul sa-si infrunte temerile. Linistea din jur ii invaluie. Nu vor sa strice momentul.
Pantoful lui lasa o dara de praf in urma. Tocurile ei suna ritmic, dar lent. Rochia produce un fosnet. Se privesc cu intensitate.
Cateva fire rebele din parul ei rosu-aramiu ii acopera neastamparate fata. Are ochii unui copil, plini de viata, plini de sentimente. Intensi. Conturul negru le pune in evidenta nuanta ca de whisky. Te imbata cand ii privesti, te ademenesc si te resping in acelasi timp. Te poarta prin locuri ce te innebunesc, dar te aduc inapoi cu picioarele pe pamant in doar cateva clipe. Si buzele ei, nude, pline, pe care le gasesti mereu rasfrante intr-un zambet... E un chip de femeie cu inocenta de copil, si chipul unui copil cu hotarare de femeie.
El e imaginea barbatului misterios. E intruchiparea puterii si a seductiei. O privire intensa, o expresie amuzata. O atingere nevinovata. Apoi urmeaza indiferenta. Si din nou tentatia. Si tot asa. Joci jocul lui, dupa regulile lui, cu persoana lui. Nu-l poti invinge decat daca ii imprumuti rolul. Daca il faci sa se transforme din tornada salbatica in copacul smuls din radacini. Si atunci l-ai castigat.
Well, it's a marvelous night for a moondance
With the stars up above in your eyes
A fantabulous night to make romance
'Neath the cover of October skies
And all the leaves on the trees are falling
To the sound of the breezes that blow
And I'm trying to please to the calling
Of your heart-strings that play soft and low
And all the night's magic seems to whisper and hush
And all the soft moonlight seems to shine in your blush
vineri, 24 septembrie 2010
Let's do it Romania!
In data de 25 septembrie se desfasoara acest eveniment in toata tara. Haideti sa curatam Romania! Pentru cei din Giurgiu care vor sa dea o mana de ajutor, intalnirea are loc sambata, 25 sept, la ora 8:30 in fata primariei. Hai s-o facem!
miercuri, 1 septembrie 2010
My work
Zilele astea am avut cateva incercari de portrete. Si au iesit mai bine decat cele pe care le fac de obicei. Cum se spune: exercitiul e mama invatarii. Uite ce-a iesit:
the_duchess_movie_image_keira_knightley.jpg)
the_duchess_movie_image_keira_knightley.jpg)
joi, 26 august 2010
Ce-am citit in ultimul timp?
M-am gandit sa fac un inventar al cartilor citite de ceva vreme incoace. Nu pentru mine neaparat, ci pentru cei care cauta informatii despre o lectura buna…sau mai putin buna. Cert e ca pe mine m-au ajutat astfel de lucruri pe care le-am gasit pe net cand nu mai aveam inspiratie si nu ma puteam hotari la o anumita carte.
Asa ca o sa incep cu ultimul roman terminat si o sa merg inapoi, ca racul.
PS: Voi acorda de la 1 la 5 stelute, in functie de cat de mult mi-a placut cartea.
CORIGENT LA LIMBA ROMANA – Ion Minulescu : Nu prea citesc literatura romana. Nu ca nu-mi place, dar mi-au fost bagate pe gat atatea carti clasice d-ale noastre in liceu si-n generala incat ma simt oarecum datoare fata de autorii straini. Cu toate astea, nu am fost dezamagita. Poate doar putin de final. Dar cartea per ansamblu este buna, dinamica si are umor. Mult umor. Am ras intr-o noapte citind-o cum nu am mai patit pana acum…din cate-mi amintesc. Are totusi cateva clisee pe care eu nu le suport; plimbarea nocturna, in singuratate, prin fata caselor cu luminile stinse mi-a lasat un gust amar. Pe de alta parte mi-a placut felul in care e perceputa si analizata femeia, cum toate aceste fiinte ale sexului frumos se aseamana intre ele. Original.
3 stele
LA RASCRUCE DE VANTURI – Emily Bronte: Se gasea pe lista mea de ceva timp si o aveam de asemenea in biblioteca. Dar era legata in pielea ecologica a cartilor din colectia Adevarul si nu ma lasa inima sa o citesc. Nu de alta, dar mi-e mila sa o plimb dupa mine prin toata casa, arata prea bine ca sa fie citita in cada (…), la masa sau in curte. Prefer vesnicul carton care se poate lipi in caz de urgenta. Sa revenim la carte. Da, o adevarata capodopera. O poveste de dragoste, o drama cum rar mai gasesti in alte carti. Tot respectul pentru Emily Bronte si pentru acel ceva sau acel cineva care a inspirat-o. Nu faceti prostia sa va ganditi, ca mine, ca mai poate fi amanata. Nu stiti ce pierdeti! In plus, ecranizarea din 2009 respecta romanul aproape in totalitate si merita vazuta.
5 stele
CEA DIN URMA ZI A UNUI CONDAMNAT – Victor Hugo: Am fost oarecum sceptica la inceput, dar pe parcurs a inceput sa-mi placa. Se trateaza problema condamnarii la moarte. Cartea este alcatuita din capitole scurte care reprezinta gandurile unui om aflat in aceasta situatie; deznadejdea, speranta, frica sunt sentimentele pe care le incearca cel condamnat. Se citeste repede, dar e bine sa acorzi atentie fiecarui rand pentru a intelege gandirea unui om ce stie cum si cand va muri.
3 stele
Urmeaza mai multe postari cu aceeasi tema.
Asa ca o sa incep cu ultimul roman terminat si o sa merg inapoi, ca racul.
PS: Voi acorda de la 1 la 5 stelute, in functie de cat de mult mi-a placut cartea.
CORIGENT LA LIMBA ROMANA – Ion Minulescu : Nu prea citesc literatura romana. Nu ca nu-mi place, dar mi-au fost bagate pe gat atatea carti clasice d-ale noastre in liceu si-n generala incat ma simt oarecum datoare fata de autorii straini. Cu toate astea, nu am fost dezamagita. Poate doar putin de final. Dar cartea per ansamblu este buna, dinamica si are umor. Mult umor. Am ras intr-o noapte citind-o cum nu am mai patit pana acum…din cate-mi amintesc. Are totusi cateva clisee pe care eu nu le suport; plimbarea nocturna, in singuratate, prin fata caselor cu luminile stinse mi-a lasat un gust amar. Pe de alta parte mi-a placut felul in care e perceputa si analizata femeia, cum toate aceste fiinte ale sexului frumos se aseamana intre ele. Original.
3 stele
LA RASCRUCE DE VANTURI – Emily Bronte: Se gasea pe lista mea de ceva timp si o aveam de asemenea in biblioteca. Dar era legata in pielea ecologica a cartilor din colectia Adevarul si nu ma lasa inima sa o citesc. Nu de alta, dar mi-e mila sa o plimb dupa mine prin toata casa, arata prea bine ca sa fie citita in cada (…), la masa sau in curte. Prefer vesnicul carton care se poate lipi in caz de urgenta. Sa revenim la carte. Da, o adevarata capodopera. O poveste de dragoste, o drama cum rar mai gasesti in alte carti. Tot respectul pentru Emily Bronte si pentru acel ceva sau acel cineva care a inspirat-o. Nu faceti prostia sa va ganditi, ca mine, ca mai poate fi amanata. Nu stiti ce pierdeti! In plus, ecranizarea din 2009 respecta romanul aproape in totalitate si merita vazuta.
5 stele
CEA DIN URMA ZI A UNUI CONDAMNAT – Victor Hugo: Am fost oarecum sceptica la inceput, dar pe parcurs a inceput sa-mi placa. Se trateaza problema condamnarii la moarte. Cartea este alcatuita din capitole scurte care reprezinta gandurile unui om aflat in aceasta situatie; deznadejdea, speranta, frica sunt sentimentele pe care le incearca cel condamnat. Se citeste repede, dar e bine sa acorzi atentie fiecarui rand pentru a intelege gandirea unui om ce stie cum si cand va muri.
3 stele
Urmeaza mai multe postari cu aceeasi tema.
joi, 19 august 2010
Lucruri ce nu se uita
O camera inchisa. O casa fara glas.
Tristetea se impune, adanc lasand amprenta
Pe-al sau locuitor, in viata el ramas
dupa mai multe lupte, cu greu platindu-si renta.
Batranul e olog, dar marea sa mandrie
Il poarta-n gloria apusului razboi;
Caci stie mult prea bine ca-n acea batalie
L-a parasit un suflet; au murit amandoi.
De mici copii se cunosteau si se iubeau ca fratii...
Au crescut impreuna, iar el l-a aparat,
L-a invatat sa lupte, sa-i infrunte pe altii,
Sa fie patriot. Si l-a facut barbat!
Barbatul care-acum, rapus de batranete,
Rememoreaza totul: cum a-nceput sfarsitul,
Cum au fost dusi pe front vazand spaima pe fete,
Vazand patriotism, asteptand inamicul.
Un inamic temut, temut mai rau ca dracul,
Caci de-ar fi fost Satana tot mai aveau sperante.
Dar cei ce atacau lasau in urma praful,
Cadavre mutilate de bombe si de gloante.
Batranul retraieste acea cumplita noapte
Cand navalit-au toti dusmanii peste ei
Cu ochii luminati numai de rautate
Cum navaleste lupul intr-o turma de miei.
Si-asa-ncepu prapadul, asa-ncepu razboiul,
Asa-si pierdura viata nenumarati soldati:
Cu mainile pe arme, grenade de tot soiul,
Transee zguduite de strigatul "Luptati!".
"Luptati din rasputeri, pastrati in voi curajul,
Strangeti din dinti caci totul acum se hotaraste!"
E-atat de greu cand vezi in urma ta peisajul
Cu cei cazuti, zdrobiti si loviti miseleste...
De langa el un urlet se-aude-ngrozitor.
Se-ntoarce si il vede ranit in prabusire,
Ii ia capul in maini si-i spune rugator
Sa lupte pentru viata, sa lupte in nestire!
Dar bravul lui prieten cu inima de fier
Ce-a fost mereu cu-n pas in fata tuturor,
Ranit fiind de moarte si-uitandu-se la cer
Ingana in urechea-i: "E timpul. O sa mor...
Iar tu, iubite frate, jura-mi acum, cinstit,
Sa lupti pentru-a ta viata ca leul pentru hrana,
Sa nu te lasi invins, sa nu te lasi zdrobit!
Gandeste-te la mine! Ghida-voi a ta arma."
Cu-un racnet de durere, cu suflet sfasiat,
Iesi el din transee cu-o-nfatisare dura,
Nervos precum un taur pe terenul minat
Spre inamici se-ndreapta; o flacara de ura!
Innebunit deschide focul asupra lor,
Ucide tot ce vede si cere razbunare.
Platit-a el cu sange, platit-a si cu dor,
Se-avanta sa provoace a sangelui varsare.
Ranit a fost atunci, dar rana ce il doare
E pierderea acelui ce l-a-nvatat mereu
Ca gloria se-obtine cu munca si sudoare;
Cel ce i-a dat un branci ca sa il faca zmeu,
I-a construit aripi ca el sa poa' sa zboare,
Ce-acum s-a dus la ceruri si e cu Dumnezeu...
Tristetea se impune, adanc lasand amprenta
Pe-al sau locuitor, in viata el ramas
dupa mai multe lupte, cu greu platindu-si renta.
Batranul e olog, dar marea sa mandrie
Il poarta-n gloria apusului razboi;
Caci stie mult prea bine ca-n acea batalie
L-a parasit un suflet; au murit amandoi.
De mici copii se cunosteau si se iubeau ca fratii...
Au crescut impreuna, iar el l-a aparat,
L-a invatat sa lupte, sa-i infrunte pe altii,
Sa fie patriot. Si l-a facut barbat!
Barbatul care-acum, rapus de batranete,
Rememoreaza totul: cum a-nceput sfarsitul,
Cum au fost dusi pe front vazand spaima pe fete,
Vazand patriotism, asteptand inamicul.
Un inamic temut, temut mai rau ca dracul,
Caci de-ar fi fost Satana tot mai aveau sperante.
Dar cei ce atacau lasau in urma praful,
Cadavre mutilate de bombe si de gloante.
Batranul retraieste acea cumplita noapte
Cand navalit-au toti dusmanii peste ei
Cu ochii luminati numai de rautate
Cum navaleste lupul intr-o turma de miei.
Si-asa-ncepu prapadul, asa-ncepu razboiul,
Asa-si pierdura viata nenumarati soldati:
Cu mainile pe arme, grenade de tot soiul,
Transee zguduite de strigatul "Luptati!".
"Luptati din rasputeri, pastrati in voi curajul,
Strangeti din dinti caci totul acum se hotaraste!"
E-atat de greu cand vezi in urma ta peisajul
Cu cei cazuti, zdrobiti si loviti miseleste...
De langa el un urlet se-aude-ngrozitor.
Se-ntoarce si il vede ranit in prabusire,
Ii ia capul in maini si-i spune rugator
Sa lupte pentru viata, sa lupte in nestire!
Dar bravul lui prieten cu inima de fier
Ce-a fost mereu cu-n pas in fata tuturor,
Ranit fiind de moarte si-uitandu-se la cer
Ingana in urechea-i: "E timpul. O sa mor...
Iar tu, iubite frate, jura-mi acum, cinstit,
Sa lupti pentru-a ta viata ca leul pentru hrana,
Sa nu te lasi invins, sa nu te lasi zdrobit!
Gandeste-te la mine! Ghida-voi a ta arma."
Cu-un racnet de durere, cu suflet sfasiat,
Iesi el din transee cu-o-nfatisare dura,
Nervos precum un taur pe terenul minat
Spre inamici se-ndreapta; o flacara de ura!
Innebunit deschide focul asupra lor,
Ucide tot ce vede si cere razbunare.
Platit-a el cu sange, platit-a si cu dor,
Se-avanta sa provoace a sangelui varsare.
Ranit a fost atunci, dar rana ce il doare
E pierderea acelui ce l-a-nvatat mereu
Ca gloria se-obtine cu munca si sudoare;
Cel ce i-a dat un branci ca sa il faca zmeu,
I-a construit aripi ca el sa poa' sa zboare,
Ce-acum s-a dus la ceruri si e cu Dumnezeu...
sâmbătă, 14 august 2010
Caci ma cunosti, dar nu prea
Tu crezi ca ma cunosti, ca intelegi ce simt,
Ca-n ochii mei citesti ca intr-o carte;
Ca-mi descifrezi gandirea cand rad, gresesc si mint,
C-ascund in a mea palma sperantele-ti desarte.
Ca-not prin ale marii gigantice talazuri,
Ca-ncerc sa schimb mereu ce s-a numit destin,
Ca ilustrez trairi in mult ciudate cazuri,
Ca nu mi-e cunoscuta ideea de declin.
C-a lumii-mbatranire imi pare sarbatoare,
C-analizez trecutul prin ochii-mi de copil,
Ca privesc viitorul cu ganduri oarecare,
C-aleg sa aflu-n graba al vietii sens umil.
Si da, tu ai dreptate crezandu-ma astfel,
Caci m-am deschis spre tine si te-am lasat sa vezi,
Sa vezi un colt de suflet, o parte-a unui tel,
O umbra-n intuneric si dincolo lumina,
Un actor fara scena, o scena fara el...
Poate esti intrigat, dar aici trag cortina!
Ca-n ochii mei citesti ca intr-o carte;
Ca-mi descifrezi gandirea cand rad, gresesc si mint,
C-ascund in a mea palma sperantele-ti desarte.
Ca-not prin ale marii gigantice talazuri,
Ca-ncerc sa schimb mereu ce s-a numit destin,
Ca ilustrez trairi in mult ciudate cazuri,
Ca nu mi-e cunoscuta ideea de declin.
C-a lumii-mbatranire imi pare sarbatoare,
C-analizez trecutul prin ochii-mi de copil,
Ca privesc viitorul cu ganduri oarecare,
C-aleg sa aflu-n graba al vietii sens umil.
Si da, tu ai dreptate crezandu-ma astfel,
Caci m-am deschis spre tine si te-am lasat sa vezi,
Sa vezi un colt de suflet, o parte-a unui tel,
O umbra-n intuneric si dincolo lumina,
Un actor fara scena, o scena fara el...
Poate esti intrigat, dar aici trag cortina!
duminică, 8 august 2010
Kitty Kat
I have a new roommate. Se numeste Amé. Are in jur de o luna. Nu-i place vocea mea cand ii citesc (nici nu ma mir), scotoceste peste tot, miroase si experimenteaza. Nu vrea sa stea in locul unde am pus-o. Nu vrea sa se joace decat atunci cand are chef. Doarme mult si toarce cand o mangai. Este pisica mea pe care mi-o doresc de cateva luni si pe care am capatat-o intr-un final.
Provine dintr-o birmaneza (parca) si un motan in calduri :D Are o mie de culori, dar imi plac petele din jurul ochilor. Si gatul alb. Si labutele. Si coada. Si limbuta roz. Si felul in care se ascundea in spatele meu cand am adus-o acasa. Si cum alerga prin curte. Cum mieuna cand incepeam sa citesc si cum se oprea daca incetam.
Deci da, pot sa spun ca nu mai stau singura-cuc in camera. Am si eu o partenera. Mofturoasa, dar cu cine seamana oare?
Bine… acum mai am o problema. Sa vad cum il conving pe al meu fratior sa o accepte pentru ca nu prea il incanta pisicile si o sa aibe o maaaare surpriza. Asta da provocare.
Sper numai sa ma obisnuiesc cu ea. Pana de curand nu prea le suportam nici eu. Imi era frica de ele. Binenteles ca si asta mica m-a speriat cand a scos gherutele si s-a agatat de pat, mai apoi de tricoul meu si, in cele din urma de par. Dar nu-i nicio problema.. .inca.
Si nu in ultimul rand, cei care aveti sau ati avut pisici si va pricepeti, dati-mi si mie cateva sfaturi :) Sunt cam pe dinafara cu toate astea, am mai citit eu pe net, dar parca nu e suficient. Se ofera cineva sa ajute o biata incepatoare intr-ale pisicilor?
Provine dintr-o birmaneza (parca) si un motan in calduri :D Are o mie de culori, dar imi plac petele din jurul ochilor. Si gatul alb. Si labutele. Si coada. Si limbuta roz. Si felul in care se ascundea in spatele meu cand am adus-o acasa. Si cum alerga prin curte. Cum mieuna cand incepeam sa citesc si cum se oprea daca incetam.
Deci da, pot sa spun ca nu mai stau singura-cuc in camera. Am si eu o partenera. Mofturoasa, dar cu cine seamana oare?
Bine… acum mai am o problema. Sa vad cum il conving pe al meu fratior sa o accepte pentru ca nu prea il incanta pisicile si o sa aibe o maaaare surpriza. Asta da provocare.
Sper numai sa ma obisnuiesc cu ea. Pana de curand nu prea le suportam nici eu. Imi era frica de ele. Binenteles ca si asta mica m-a speriat cand a scos gherutele si s-a agatat de pat, mai apoi de tricoul meu si, in cele din urma de par. Dar nu-i nicio problema.. .inca.
Si nu in ultimul rand, cei care aveti sau ati avut pisici si va pricepeti, dati-mi si mie cateva sfaturi :) Sunt cam pe dinafara cu toate astea, am mai citit eu pe net, dar parca nu e suficient. Se ofera cineva sa ajute o biata incepatoare intr-ale pisicilor?
joi, 5 august 2010
Leapsa interesanta
De la iacobtudor.
Go to Wikipedia. Hit “random” or click here http://en.wikipedia.org/wiki/Special:Random. The first random Wikipedia article you get is the name of your band.
Go to “Random quotations” or click here http://www.quotationspage.com/random.php3. The last four or five words of the very last quote of the page is the title of your first album.
Go to Flickr and click on “explore the last seven days” or click here http://www.flickr.com/explore/interesting/7days/. The third picture, no matter what it is, will be your album cover.
Use Photoshop or similar to put it all together.
Leapsa merge la toti cei interesati :)
Go to Wikipedia. Hit “random” or click here http://en.wikipedia.org/wiki/Special:Random. The first random Wikipedia article you get is the name of your band.
Go to “Random quotations” or click here http://www.quotationspage.com/random.php3. The last four or five words of the very last quote of the page is the title of your first album.
Go to Flickr and click on “explore the last seven days” or click here http://www.flickr.com/explore/interesting/7days/. The third picture, no matter what it is, will be your album cover.
Use Photoshop or similar to put it all together.
Leapsa merge la toti cei interesati :)
miercuri, 4 august 2010
Inceput
Linii. Cercuri. Negru. Cenusiu. Pe o foaie de hartie incearca sa exprime ceea ce simte. Dar nu reuseste. De fiecare data se poticneste in ceva.
Se ridica usor de pe bancuta, isi strange lucrurile, saluta si pleaca. Afara e o zi insorita de primavara, o zi care-l trezeste pana si pe cel mai pesimist om al strazii. Dar nu si pe ea.
Pune un picior in fata celuilalt fara sa simta nimic, fara bucurie sau tristete, ci doar gandindu-se ca nu are nicio perspectiva, ca nu stie incotro se indreapta, ce o asteapta acasa, daca poate numi astfel o casa goala ce nu o reprezinta deloc.
O singura camera are onoarea de a-i asculta ofurile. Camera ei. Dezordonata si aglomerata, arata nehotararea si multiplele incercari pe care ea le face pentru a-si da seama cine e cu adevarat.
Exista totusi o ordine in tot acest haos, o ordine ce ei i se pare normala. Este singura care observa ca sticla goala care zacea de doua luni in rucsacul din spatele biroului a disparut exact in momentul in care avea atata nevoie de ea.
Este, de asemenea, cea care crede ca o cartela de metrou, un bon de la casa de marcat, o hartie cu numerele jucate la Lotto de bunic cu multi ani in urma, toate acestea isi au rolul lor in umplerea spatiului, nu-i asa, inutil, ramas in camera.
De ce sa eliberezi si sa detensionezi putin atmosfera? Nu, nu asa se procedeaza! Aduna cat de multe nimicuri poti, pune-le in cutii, cutiute, pungi si depoziteaza-le cum stii tu mai bine.
De ce sa lasi cartile in biblioteca din camera nelocuita? Nu, nici asta nu e bine. Aduna-le pe toate in micul tau barlog de 2/3 metri si aranjeaza-le astfel incat sa iti fie mai aproape in caz de incendiu (pentru ca, am uitat sa mentionez, fata ar fi suferit enorm daca le-ar fi pierdut intr-o asemenea situatie).
[...] Dar acum, dupa cativa ani, vede importanta chiar si a celui mai mic lucru. Pozele, cartile, obiectele decorative cumparate si primite din toate colturile tarii sau de peste hotare ii evidentiaza spiritul aventurier, dornic de cunoastere. CD-urile, schitele, fragmentele scrise ii amintesc trecutul. Colectia de brelocuri o face sa vizualizeze locurile prin care a fost. Si da, atunci isi da seama cat de mult a contat fiecare pas din viata ei. Cat de mult i-a influentat existenta si felul de a fi. Acum compara camera ei, plina de viata, de amintiri, de sperante, cu cea anosta, goala, neutra in care intra. Nu ar schimba nimic. Pentru ca ii contureaza perfect personalitatea si pentru ca, renuntand la ea, ar renunta la copilarie.
Se ridica usor de pe bancuta, isi strange lucrurile, saluta si pleaca. Afara e o zi insorita de primavara, o zi care-l trezeste pana si pe cel mai pesimist om al strazii. Dar nu si pe ea.
Pune un picior in fata celuilalt fara sa simta nimic, fara bucurie sau tristete, ci doar gandindu-se ca nu are nicio perspectiva, ca nu stie incotro se indreapta, ce o asteapta acasa, daca poate numi astfel o casa goala ce nu o reprezinta deloc.
O singura camera are onoarea de a-i asculta ofurile. Camera ei. Dezordonata si aglomerata, arata nehotararea si multiplele incercari pe care ea le face pentru a-si da seama cine e cu adevarat.
Exista totusi o ordine in tot acest haos, o ordine ce ei i se pare normala. Este singura care observa ca sticla goala care zacea de doua luni in rucsacul din spatele biroului a disparut exact in momentul in care avea atata nevoie de ea.
Este, de asemenea, cea care crede ca o cartela de metrou, un bon de la casa de marcat, o hartie cu numerele jucate la Lotto de bunic cu multi ani in urma, toate acestea isi au rolul lor in umplerea spatiului, nu-i asa, inutil, ramas in camera.
De ce sa eliberezi si sa detensionezi putin atmosfera? Nu, nu asa se procedeaza! Aduna cat de multe nimicuri poti, pune-le in cutii, cutiute, pungi si depoziteaza-le cum stii tu mai bine.
De ce sa lasi cartile in biblioteca din camera nelocuita? Nu, nici asta nu e bine. Aduna-le pe toate in micul tau barlog de 2/3 metri si aranjeaza-le astfel incat sa iti fie mai aproape in caz de incendiu (pentru ca, am uitat sa mentionez, fata ar fi suferit enorm daca le-ar fi pierdut intr-o asemenea situatie).
[...] Dar acum, dupa cativa ani, vede importanta chiar si a celui mai mic lucru. Pozele, cartile, obiectele decorative cumparate si primite din toate colturile tarii sau de peste hotare ii evidentiaza spiritul aventurier, dornic de cunoastere. CD-urile, schitele, fragmentele scrise ii amintesc trecutul. Colectia de brelocuri o face sa vizualizeze locurile prin care a fost. Si da, atunci isi da seama cat de mult a contat fiecare pas din viata ei. Cat de mult i-a influentat existenta si felul de a fi. Acum compara camera ei, plina de viata, de amintiri, de sperante, cu cea anosta, goala, neutra in care intra. Nu ar schimba nimic. Pentru ca ii contureaza perfect personalitatea si pentru ca, renuntand la ea, ar renunta la copilarie.
joi, 15 iulie 2010
Lasa-ma grandpa la mare!
Se-ntampla iar. M-am trezit prost dispusa. Mai exact, am fost data peste cap de o vizita. Imi faceam planuri mari sa plec la Bucuresti, sa-mi caut ceva de lucru. Pentru cat a mai ramas din vacanta. Era aproape sigur ca asta o sa se intample. Dar...ca sa vezi, bunicii se opun. "Esti prea mica, nu te descurci, daca pleci sa nu mai astepti nimic de la noi" etc. Am rude acolo, as avea unde sa stau, numai ca relatiile dintre cei din Gr si cei din capitala nu-s asa de bune.
Imi vine sa urlu. M-am saturat de orasul asta unde toata lumea se cunoaste cu toata lumea, unde e plin de tarani care tipa dupa tine, de claxoane nici nu mai vorbesc. Mi-a ajuns! Am cei mai buni prieteni din lume aici, dar eu vreau altceva. Am alte asteptari.
In plus, cum poti sa spui ca o persoana nu se descurca daca nici macar nu-i acorzi o sansa? Toate se invata. Plus ca daca iti doresti atat de mult ca si mine sa pleci, faci orice ca sa reusesti, sa iasa toate bine. "Esti prea comoda, delasatoare, nu te vad muncind". Sunt satula pana-n gat de mentalitatea asta invechita. Nicio incurajare, nimic! [...] Daca tu ti-ai facut impresia asta despre mine, da-mi o sansa! Da-mi o sansa sa-ti arat contrariul! Cum ***** sa-ti castig increderea cand tu incepi cu amenintari si nu-mi permiti sa fac nici macar un pas spre a fi mai independenta? Cum? Vreau sa fiu pe picioarele mele, sa ma descurc singura, sa ma lovesc de pragul de sus si apoi sa-mi dau seama ce si unde am gresit.
Ar trebui sa astept inca doi ani, sa termin liceul, si abia apoi sa plec. Innebunesc! Am nervi, multi!
Postul e incoerent, imi cer scuze.
Imi vine sa urlu. M-am saturat de orasul asta unde toata lumea se cunoaste cu toata lumea, unde e plin de tarani care tipa dupa tine, de claxoane nici nu mai vorbesc. Mi-a ajuns! Am cei mai buni prieteni din lume aici, dar eu vreau altceva. Am alte asteptari.
In plus, cum poti sa spui ca o persoana nu se descurca daca nici macar nu-i acorzi o sansa? Toate se invata. Plus ca daca iti doresti atat de mult ca si mine sa pleci, faci orice ca sa reusesti, sa iasa toate bine. "Esti prea comoda, delasatoare, nu te vad muncind". Sunt satula pana-n gat de mentalitatea asta invechita. Nicio incurajare, nimic! [...] Daca tu ti-ai facut impresia asta despre mine, da-mi o sansa! Da-mi o sansa sa-ti arat contrariul! Cum ***** sa-ti castig increderea cand tu incepi cu amenintari si nu-mi permiti sa fac nici macar un pas spre a fi mai independenta? Cum? Vreau sa fiu pe picioarele mele, sa ma descurc singura, sa ma lovesc de pragul de sus si apoi sa-mi dau seama ce si unde am gresit.
Ar trebui sa astept inca doi ani, sa termin liceul, si abia apoi sa plec. Innebunesc! Am nervi, multi!
Postul e incoerent, imi cer scuze.
marți, 13 iulie 2010
Leapsa de la Leah Lusch
1. Cand cititi, pentru a marca locul unde ati ramas cu lectura, folositi semne de carte sau indoiti paginile?
Urasc sa-ndoi paginile. Recunosc ca in urma cu cativa ani practicam si eu sportul asta. Acum folosesc ce am la indemana: un semn de carte de obicei, un calendar, o poza, o hartie pur si simplu. So easy! De ce'ar fi nevoie de maltratare?!
2. Ati primit in ultimul timp o carte drept cadou si, daca da, care a fost aceasta?
Ultima carte primita: "Femei in tara barbatilor" - colectiile Cotidianul. De la liceu :D
3. Cititi in baie?
Cu fiecare ocazie :)) Stiu, e ciudat. Se mosteneste.
4. V-ati gandit vreodata sa scrieti o carte si, daca da, care ar fi fost aceasta?
Cu vreo 2 ani in urma avea ganduri marete. Era vorba de o carte de poezii. Am lasat-o balta. La fel si cu romanul pe care il incepusem si de care mi-a amintit F. zilele trecute.
5. Ce credeti despre colectiile de carte de la noi?
Am carti din vreo 3-4 colectii. Momentan nu mai tin pasul. Ma bucura ca se gasesc la preturi destul de accesibile. Cel mai mult imi place colectia "100 de carti pe care trebuie sa le ai" de la Adevarul, dar si cele de la Saptamana Financiara sunt/au fost interesante.
6. Care este cartea preferata?
Greu. Sunt 2 genuri diferite, dar... banuiesc ca "Dragostea in vremea holerei" de Gabriel Gracia Marquez si "Identitatea lui Bourne" de Robert Ludlum. Cea din urma a fost devorata recent si mi-a placut. Mult.
7. Va place sa recititi unele carti si care ar fi acestea?
Nu-mi place sa le recitesc. Cel putin nu acum. Cred ca doar prin "Enigma Otiliei" am trecut de vreo doua ori, obligata fiind :) Programa liceului...
8. Ce parere ati avea de o intalnire cu autorii cartilor pe care le apreciati si ce le-ati spune?
Cand vine vorba de carti bat campii oriunde, oricand si cu oricine. Probabil ca si in acest caz as face la fel, as intreba "de ce asa, asa si nu invers?" :D Tipic!
9. Va place sa vorbiti despre ceea ce cititi si cu cine?
Imi place. Cand citesc o carte buna, le sun pe C, F si L si debitez juma' de ora la telefon despre "cat de geniala poate sa fie". In general vorbesc cu F, ea le mai are cu cititul.
10. Care sunt motivele care va determina sa alegeti o carte pe care sa o cititi?
Autorul, recomandarile, titlul si... coperta :D
11. Care credeti ca este o lectura “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie sa o citeasca?
Asta caut sa aflu.
12. Care este locul preferat pentru lectura?
Liniste, faceti liniste! De obicei citesc in pat, pe balcon, la plaja, vesnica baie :)) Prefer totusi canapeaua sau patul cu o sticla mare de apa langa mine.
13. Cand cititi ascultati muzica sau lecturati in liniste?
Am incercat faza cu muzica...nu merge. Numai in situatiile extreme, cand scumpul meu frate face pe nebunu' si refuza sa o opreasca. In rest, pot citi in zgomot de masini, latrat de caini, sunete specifice cladirilor in constructie, ca deh, doar nu locuiesc intr-un glob de sticla!
14. Vi s-a intamplat sa cititi carti in format electronic?
Am citit seria Twilight. Am o gramada de carti bune p-aici in format electronic, dar le incep si apoi dau o fuga pana la biblioteca :D E obositor...plus ca ma enerveaza zgomotul pc-ului :D
15. Cititi numai carti cumparate sau si pe cele care sunt imprumutate?
Pana acum un an citeam numai carti cumparate. Foarte, dar foarte rar imprumutate. Vroiam sa le am, sa pot sa le rasfoiesc la nevoie. Am destule si acasa, dar biblioteca mi-a devenit un bun prieten ;)
16. O carte este pentru mine… Cum ati descrie o carte?
O metoda de relaxare. De fapt, in functie de cartile pe care le citesc am stari si stari, zile bune si zile proaste. As defini cartea ca pe un ghid. Parerea mea. Ghid prin vietile altora, pana la urma prin viata ta. Da, asta e. Un ghid!
Urasc sa-ndoi paginile. Recunosc ca in urma cu cativa ani practicam si eu sportul asta. Acum folosesc ce am la indemana: un semn de carte de obicei, un calendar, o poza, o hartie pur si simplu. So easy! De ce'ar fi nevoie de maltratare?!
2. Ati primit in ultimul timp o carte drept cadou si, daca da, care a fost aceasta?
Ultima carte primita: "Femei in tara barbatilor" - colectiile Cotidianul. De la liceu :D
3. Cititi in baie?
Cu fiecare ocazie :)) Stiu, e ciudat. Se mosteneste.
4. V-ati gandit vreodata sa scrieti o carte si, daca da, care ar fi fost aceasta?
Cu vreo 2 ani in urma avea ganduri marete. Era vorba de o carte de poezii. Am lasat-o balta. La fel si cu romanul pe care il incepusem si de care mi-a amintit F. zilele trecute.
5. Ce credeti despre colectiile de carte de la noi?
Am carti din vreo 3-4 colectii. Momentan nu mai tin pasul. Ma bucura ca se gasesc la preturi destul de accesibile. Cel mai mult imi place colectia "100 de carti pe care trebuie sa le ai" de la Adevarul, dar si cele de la Saptamana Financiara sunt/au fost interesante.
6. Care este cartea preferata?
Greu. Sunt 2 genuri diferite, dar... banuiesc ca "Dragostea in vremea holerei" de Gabriel Gracia Marquez si "Identitatea lui Bourne" de Robert Ludlum. Cea din urma a fost devorata recent si mi-a placut. Mult.
7. Va place sa recititi unele carti si care ar fi acestea?
Nu-mi place sa le recitesc. Cel putin nu acum. Cred ca doar prin "Enigma Otiliei" am trecut de vreo doua ori, obligata fiind :) Programa liceului...
8. Ce parere ati avea de o intalnire cu autorii cartilor pe care le apreciati si ce le-ati spune?
Cand vine vorba de carti bat campii oriunde, oricand si cu oricine. Probabil ca si in acest caz as face la fel, as intreba "de ce asa, asa si nu invers?" :D Tipic!
9. Va place sa vorbiti despre ceea ce cititi si cu cine?
Imi place. Cand citesc o carte buna, le sun pe C, F si L si debitez juma' de ora la telefon despre "cat de geniala poate sa fie". In general vorbesc cu F, ea le mai are cu cititul.
10. Care sunt motivele care va determina sa alegeti o carte pe care sa o cititi?
Autorul, recomandarile, titlul si... coperta :D
11. Care credeti ca este o lectura “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie sa o citeasca?
Asta caut sa aflu.
12. Care este locul preferat pentru lectura?
Liniste, faceti liniste! De obicei citesc in pat, pe balcon, la plaja, vesnica baie :)) Prefer totusi canapeaua sau patul cu o sticla mare de apa langa mine.
13. Cand cititi ascultati muzica sau lecturati in liniste?
Am incercat faza cu muzica...nu merge. Numai in situatiile extreme, cand scumpul meu frate face pe nebunu' si refuza sa o opreasca. In rest, pot citi in zgomot de masini, latrat de caini, sunete specifice cladirilor in constructie, ca deh, doar nu locuiesc intr-un glob de sticla!
14. Vi s-a intamplat sa cititi carti in format electronic?
Am citit seria Twilight. Am o gramada de carti bune p-aici in format electronic, dar le incep si apoi dau o fuga pana la biblioteca :D E obositor...plus ca ma enerveaza zgomotul pc-ului :D
15. Cititi numai carti cumparate sau si pe cele care sunt imprumutate?
Pana acum un an citeam numai carti cumparate. Foarte, dar foarte rar imprumutate. Vroiam sa le am, sa pot sa le rasfoiesc la nevoie. Am destule si acasa, dar biblioteca mi-a devenit un bun prieten ;)
16. O carte este pentru mine… Cum ati descrie o carte?
O metoda de relaxare. De fapt, in functie de cartile pe care le citesc am stari si stari, zile bune si zile proaste. As defini cartea ca pe un ghid. Parerea mea. Ghid prin vietile altora, pana la urma prin viata ta. Da, asta e. Un ghid!
luni, 14 iunie 2010
Te am si te mai vreau
Vreau sa te simt langa mine atunci cand nu esti.
Vreau sa-mi spui “Te iubesc” cat mai rar, dar sincer.
Vreau sa-ti simt mana pe gatul meu atunci cand ma saruti.
Vreau sa ma privesti cand adorm, sa deschid ochii si sa-mi spui ca sunt frumoasa.
Vreau sa fredonezi cu mine melodia in care ne regasim.
Vreau sa ma simt mandra ca te am in fiecare moment.
Vreau sa te privesc in ochi si sa vad imaginea mea.
Vreau sa ma uit la poza cu noi si sa-mi amintesc ziua, ora si locul unde a fost facuta.
Vreau sa ma joc in parul tau si sa-ti simt reactia.
Vreau sa ma intelegi atunci cand sunt suparata si sa nu insisti cu nimicuri.
Vreau sa ma suni la orice ora din zi sau din noapte, sa-mi spui cel mai banal lucru.
Vreau sa le spui prietenilor ca esti cu mine, nu ca ai treaba.
Vreau ca in fiecare zi sa aflu ceva nou despre tine.
Vreau sa plimbam cainele prin parc, sa aparem ca o familie fericita si sa ne amuzam de asta.
Vreau sa ma simt norocoasa ca te am.
Vreau sa ma supar pe tine numai ca sa ma impaci cum stii tu mai bine.
Vreau sa pot sa-ti spun ca te iubesc si sa simt asta cu adevarat.
Vreau sa colinzi magazinele cu mine si sa nu cumparam nimic.
Vreau sa te implici in viata mea, sa-mi cunosti prietenii, sa-i cunosc pe-ai tai.
Vreau sa am timpul meu, spatiul meu, dar sa nu stau mai mult de doua zile fara tine.
Vreau sa ma iei in brate atunci cand nu ma astept.
Vreau sa mergem pe strada si sa auzim “Ce frumosi sunt!”.
Vreau sa ne asortam fara sa vorbim.
Vreau sa purtam o conversatie fara momentele de tacere care apar atunci cand nu-l cunosti suficient de bine pe celalalt.
Vreau sa glumesti cu mine, sa ma alinti, sa ma certi cand e nevoie.
Vreau sa recunosti cand gresesti si sa-ti ceri scuze, ignorandu-ti orgoliul.
Vreau sa-mi ceri corectitudine, sa ma contrazici atunci cand gresesc.
Vreau de la tine un lucru neinsemnat, un lucru mic, dar pe care sa-l pastrez si sa-l privesc cu drag.
Vreau ca parfumul tau sa ramana pe hainele mele.
Vreau sa te aud spunand “Iti aduci aminte ca aici am facut x lucru?”.
Vreau sa-mi recunosti calitatile si sa-mi indrepti defectele.
Vreau sa faci gesturi mici, dar care sa lase o amprenta mare in sufletul meu.
Vreau sa stii sa razi.
Vreau sa fii alaturi de mine cand sunt speriata, cand nu stiu ce va urma.
Vreau sa poti trece cu vederea micile greseli pe care le fac.
Vreau sa-mi doresc in continuare din ce in ce mai multe.
Te iubesc, suflet!
sâmbătă, 8 mai 2010
Ceva frumos
Azi am descoperit un blog superb. Imi place tema, in mod special. Este vorba de surprinderea oamenilor care citesc in diferite ipostaze: in metrou, pe strada, pe plaja, oriunde. In plus, arata ca multi iubesc lectura si nu se feresc sa o afiseze.
Desigur, fenomenul e mult mai pronuntat peste granite, unde cei care merg cu ochii intr-o carte pe strada nu sunt priviti ca niste ciudati, cum se intampla la noi. Asta e alta poveste. Dar am ramas impresionata de imaginile postate pe blog. Nu stiu, m-au atins la inima, acum, cand fanii lecturii sunt din ce in ce mai putini.
Blogul il gasiti aici http://carteadingeanta.com/
Desigur, fenomenul e mult mai pronuntat peste granite, unde cei care merg cu ochii intr-o carte pe strada nu sunt priviti ca niste ciudati, cum se intampla la noi. Asta e alta poveste. Dar am ramas impresionata de imaginile postate pe blog. Nu stiu, m-au atins la inima, acum, cand fanii lecturii sunt din ce in ce mai putini.
Blogul il gasiti aici http://carteadingeanta.com/
vineri, 7 mai 2010
Dear Dad
Tocmai am terminat Dear John. Un film destul de frumos. In mare, povestea e emotionanta, dar nu relatia celor doi m-a impresionat, ci scena in care John citeste scrisoarea pentru tatal sau cand acesta se afla pe patul de spital.
Eu nu am avut ocazia. Acum am vorbit cu tine la telefon, peste 15 minute..nu mai erai. Si nu am aflat asta decat cateva ore mai tarziu. Am fost ultima careia i-ai vorbit, si nu mi-am dat seama de nimic. Cu o seara inainte glumeam si radeam, iar apoi...te-am vazut in spitalul ala blestemat, cu ochii inchisi, fara sa spui un cuvant. Nu mi-am luat la revedere. Nu ti-am spus ce simt. Doamne, cate lucruri nu am avut timp sa fac! Mi-e dor de tine!
Eu nu am avut ocazia. Acum am vorbit cu tine la telefon, peste 15 minute..nu mai erai. Si nu am aflat asta decat cateva ore mai tarziu. Am fost ultima careia i-ai vorbit, si nu mi-am dat seama de nimic. Cu o seara inainte glumeam si radeam, iar apoi...te-am vazut in spitalul ala blestemat, cu ochii inchisi, fara sa spui un cuvant. Nu mi-am luat la revedere. Nu ti-am spus ce simt. Doamne, cate lucruri nu am avut timp sa fac! Mi-e dor de tine!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)