marți, 20 august 2013

Peisaje de la noi

Îmi pare rău că spun asta, dar nu am fost niciodată atrasă de România. Nu am avut niciodată dorința să-mi vizitez țara. De mică m-au obișnuit ai mei cu plecări în Franța, Italia, Grecia, Turcia și tot ce am văzut pe acolo mi-a lăsat impresia că nu trebuie să mai caut aceleași lucruri și la noi. Dar iubitul meu s-a gândit să mergem la Bușteni în weekend. Am fost încântată de idee, însă oarecum sceptică, deoarece mă gândeam că nu prea vom avea ce face (am mai fost doar o singură dată vara la munte). Însă vă pot spune că am rămas plăcut surprinsă, aș fi vrut să prelungim această mini-vacanță. Cabanele specifice zonei montane au fost pasiunea mea încă din copilărie, și acum când le-am văzut ”pe viu”, multe, multe, una după alta, am simțit că n-aș mai vrea să plec de acolo. Am urcat până la Cascada Urlătoarea. Drumul? Magnific. Bine...nu condiția fizică prea bună m-a dus până acolo, ci iubitul care stătea mereu după mine, să mă aștepte. Dar, într-un final, am ajuns. Nu mi-a plăcut atât de mult cascada, cât mi-a plăcut drumul. Sălbatic. Verde. Umed. Periculos pe alocuri. Ne-am distrat, ne-am simțit foarte bine. Eram în elementul meu. Ce-am mai vizitat? Mănăstirea Caraiman a cărei arhitectura mi-a plăcut. La fel și amplasamentul, culorile, amprenta pe care zona o lasă pe construcțiile de acolo. La întoarcere am trecut pe la salina din Slănic. Acum 6-7 ani am mai vizitat-o pe cea din Târgu Ocna. În interior, prima e mai impunătoare, mai specială. Însă la exterior nu mi-a plăcut. Un local unde puteai servi mici și bere plus alte mâncăruri strica tot farmecul. Țin minte că la Târgu Ocna nu exista așa ceva; erau doar câteva tarabe de unde îți puteai cumpăra suveniruri și ... natura, nimic altceva. Cam atât am vizitat noi, data viitoare plănuim să ajungem și la Castelul Cantacuzino și prin împrejurimi. Pe lângă toate astea, am avut parte și de un drum cu peripeții când ne îndreptam spre salină deoarece GPS-ul ne-a îndrumat pe un drum uitat de lume, unde 2 km i-am parcurs într-o oră. Avantajul a fost că am avut parte de niște peisaje superbe, de o fântână antică, imensă, am trecut pe lângă cei mai frumoși cai pe care i-am văzut în viața mea. Superb, superb, superb! Plănuim pentru vacanțele viitoare Maramureș, Sighișoara, Sibiu. Trebuie doar să ne hotărâm. Vizitați-vă țara! Eu am făcut greșeala să aștept până la 20 de ani ca să văd frumusețile astea. Nu trebuie să așteptați și voi. Te simți mult mai bine acasă, decât în străinătate, pentru că o cutare casă îți amintește de casa bunicii de la țară sau un anume peisaj te duce cu gândul la Ion al lui Rebreanu. M-aș întoarce acolo și mâine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu