O prietena si-a pus intrebarea "De ce de cele mai multe ori oamenii buni isi iau palme de la viata, iar ceilalti primesc doar laptele si mierea?"
Am stat si m-am gandit... da, chiar asa, are dreptate. Dar nu mi se pare o noutate. Totusi, ii raspund. Cand esti bun primesti palme pentru ca ai constiinta, pentru ca ai mustrari daca nu faci ceva asa cum ar trebui, pentru ca ai regrete.
Daca esti meschin, prost, incult etc. viata iti poate da chiar si pumni, tu tot nu-i simti. N-ai cum! Treci prin intamplarile astea, placute sau mai putin placute, ca rata prin apa. Nu iti pasa de nimic, de ce vietii i-ar pasa de tine?
Asa ca e bine sa-ti mai primesti si portia de palme uneori ca sa te intorci pe drumul cel bun, sa te gandesti "oare ce-am facut de am fost pedepsit asa?". Si nu zic asta gandindu-ma la un Dumnezeu care e sus si vede. Nu. Zic doar ca ar trebui singur sa-ti pui in balanta binele si raul, ce-ai facut corect si ce nu, ce-ai primit si ce ti-a fost luat. Daca se inclina in partea negativa, atunci ai rabdare, cum se spune, va rasari soarele si pe strada ta.
Pentru ca asa se intampla de obicei. Astia buni sunt opriti de tot felul de piedici, restul, sunt restul, daca au inteligenta sa tina drumul drept, perfect, daca nu, ghinionul lor.
Sper ca ti-am raspuns. Si sunt alaturi de tine orice-ar fi!
