marți, 20 august 2013

Peisaje de la noi

Îmi pare rău că spun asta, dar nu am fost niciodată atrasă de România. Nu am avut niciodată dorința să-mi vizitez țara. De mică m-au obișnuit ai mei cu plecări în Franța, Italia, Grecia, Turcia și tot ce am văzut pe acolo mi-a lăsat impresia că nu trebuie să mai caut aceleași lucruri și la noi. Dar iubitul meu s-a gândit să mergem la Bușteni în weekend. Am fost încântată de idee, însă oarecum sceptică, deoarece mă gândeam că nu prea vom avea ce face (am mai fost doar o singură dată vara la munte). Însă vă pot spune că am rămas plăcut surprinsă, aș fi vrut să prelungim această mini-vacanță. Cabanele specifice zonei montane au fost pasiunea mea încă din copilărie, și acum când le-am văzut ”pe viu”, multe, multe, una după alta, am simțit că n-aș mai vrea să plec de acolo. Am urcat până la Cascada Urlătoarea. Drumul? Magnific. Bine...nu condiția fizică prea bună m-a dus până acolo, ci iubitul care stătea mereu după mine, să mă aștepte. Dar, într-un final, am ajuns. Nu mi-a plăcut atât de mult cascada, cât mi-a plăcut drumul. Sălbatic. Verde. Umed. Periculos pe alocuri. Ne-am distrat, ne-am simțit foarte bine. Eram în elementul meu. Ce-am mai vizitat? Mănăstirea Caraiman a cărei arhitectura mi-a plăcut. La fel și amplasamentul, culorile, amprenta pe care zona o lasă pe construcțiile de acolo. La întoarcere am trecut pe la salina din Slănic. Acum 6-7 ani am mai vizitat-o pe cea din Târgu Ocna. În interior, prima e mai impunătoare, mai specială. Însă la exterior nu mi-a plăcut. Un local unde puteai servi mici și bere plus alte mâncăruri strica tot farmecul. Țin minte că la Târgu Ocna nu exista așa ceva; erau doar câteva tarabe de unde îți puteai cumpăra suveniruri și ... natura, nimic altceva. Cam atât am vizitat noi, data viitoare plănuim să ajungem și la Castelul Cantacuzino și prin împrejurimi. Pe lângă toate astea, am avut parte și de un drum cu peripeții când ne îndreptam spre salină deoarece GPS-ul ne-a îndrumat pe un drum uitat de lume, unde 2 km i-am parcurs într-o oră. Avantajul a fost că am avut parte de niște peisaje superbe, de o fântână antică, imensă, am trecut pe lângă cei mai frumoși cai pe care i-am văzut în viața mea. Superb, superb, superb! Plănuim pentru vacanțele viitoare Maramureș, Sighișoara, Sibiu. Trebuie doar să ne hotărâm. Vizitați-vă țara! Eu am făcut greșeala să aștept până la 20 de ani ca să văd frumusețile astea. Nu trebuie să așteptați și voi. Te simți mult mai bine acasă, decât în străinătate, pentru că o cutare casă îți amintește de casa bunicii de la țară sau un anume peisaj te duce cu gândul la Ion al lui Rebreanu. M-aș întoarce acolo și mâine!

marți, 13 august 2013

412 zile

Te iubesc. Ți-o spun simplu, cu toată inima și fiind sută la sută sigură de asta. De ce? Pentru că acum 412 zile, într-un club (mult spus club, însă trecem peste) cunoșteam cu baiat, inițial la fel ca toți ceilalți, mai apoi transformat într-un magnet cu ochii verzi, care tot insista să danseze cu mine. Și care a insistat, și a insistat... Până când am ajuns aici. După un an și aproape două luni de relație, cu multe bune, multe rele, multă dragoste și mulți nervi, am ajuns să realizez că sunt mai puțin egoistă decât îmi închipuiam. Pentru că în loc să ma gândesc la mine 24 de ore din 24, mă gândesc la tine. Și nu glumesc, nu o zic ca pe o replică drăguță. Te-am visat de nșpe mii de ori, mai lasă-mă și pe mine să dorm! Știu că uneori exagerez, că poate am pretenții prea mari, vise și scenarii în capul ăsta, tu doar adu-mă cu picioarele pe pământ și e suficient. Sunt femeie, și ca orice femeie, am anumite perioade. Nu sunt ușor de suportat, nu sunt simplă, nu mă citești din prima. Ai nevoie și de a doua lectură ca să-ți faci o părere și de a treia ca să-mi ghicești unele reacții. Atât. Dacă vrei mai mult, stai pe lângă mine, dar nu te aștepta să fie totul lin și calm și frumos etc. Vor fi valuri, furtuni, poate și când te aștepți mai puțin. Și de ce nu? Ce rost ar mai avea ca două persoane să rămână împreună dacă se cunosc perfect? Dacă își știu toate secretele? Devine monoton. Și o surpriză de la partener e întotdeauna plăcută, indiferent de situația în care ar putea apărea ea. Tu mă surprinzi mereu. Și presimt că o vei face în continuare. De asta te iubesc. Asta și ... ar mai fi încă un motiv: pentru că umărul tău e cea mai bună pernă pe care aș putea dormi vreodată!

duminică, 27 noiembrie 2011

Leapsa

Am preluat-o de la

1. Imi poti spune: Gianina, Gia. Niciodata Gratiela. Baietii de la liceu mai prefera apelativul sefa. Atat :)

2. Mi-ar placea sa ma numesc: nu prea am idei acum... In orice caz, nu Gratiela.

3. Daca as fi un personaj de carte, as fi: Elizabeth din Mandrie si Prejudecata de Jane Austen

4. Melodia mea preferata este: Someone like you - Adele

5. Ziua preferata a saptamanii pentru mine: sambata sau luni. Inclin spre sambata

6. Imi e dor de: multe. Tata, fostii prieteni, tabere/excursii, nopti pierdute cu prietenii, inocenta copilariei, lipsa grijilor... sa continui?

7. Dintre actorii din intreaga lume, azi il plac pe: Johnny Depp, si o plac pe Anna Hathaway

8.Urasc scoala pentru ca: nu prea o urasc. Daca ar fi vreun motiv pentru care sa nu-mi placa... ar fi acela ca n-am un colectiv al clasei asa cum mi-am dorit.

9.Imi place scoala pentru ca: ma face sa-mi folosesc timpul intr-un mod util, in loc sa lenevesc toata ziua, sa ma plimb sau mai stiu eu ce altceva. Si pentru ca, normal, invat lucruri noi. Si, de asemenea, cunosc oameni noi, elevi sau profesori, care-mi plac extrem de mult si a caror gandire e mai ciudata. Just like mine.

10.Culoarea mea preferata e: n-am o culoare preferata. Poate albastru, verde, negru, rosu.

11.Partea preferata a zilei pentru mine e: dimineata

12.Vampiri, varcolaci, fantome sau extraterestri?: de obicei n-am probleme cu ei :)) Cred in anumite lucruri, nu le numesc in vreun fel si nu le incadrez intr-o categorie.

13.Mi-ar placea sa locuiesc: in Roma sau in China...intr-o zona de mijloc, nu foarte dezvoltata. Nu-mi place excesul de tehnologie.

14.Azi sunt fericit pentru ca: e toamna si mi-am confirmat anumite lucruri despre mine.

15.A fost un cosmar sa vad: pff, multe. S-au intamplat destule in ultimul timp pentru a-mi arata ca unii oameni iti pot colora viata intentionat din roz in negru, fara niciun motiv. Doar pentru simplul fapt ca nu sti de acord cu ceea ce spun/ fac ei. Si pentru ca ai curajul sa-i confrunti, sa-i contrazici, sa le spui adevarul verde in fata.

16.As vrea sa: cant. Cred ca e singurul lucru la care nu ma pricep absolut deloc, in ciuda faptului ca muzica este parte din viata mea.

17.Mi-ar placea sa existe: o metoda care sa te ajute in a-ti alege corect iubitul :D

18.As vrea sa lucrez in domeniul: telecomunicatiilor.

19.Daca as avea o putere ar fi: detector de minciuni la purtator :))

20.Imi place numele: Rafael, Ria, Amelie, Atena

21.Cred ca prietenii adevarati sunt cei care: te asculta atunci cand le povestesti prostiile pe care le faci si iti dau o palma, impropriu spus, care te trezeste la realitate. Sunt persoanele care pot lipsi din viata ta timp indelungat, dar carora, atunci cand apar, li te poti destainui fara nicio bariera. Sunt cei care te sprijina in cele mai grele momente.

22.Citatul meu preferat este: "Nu fac nimic remarcabil, dar ceea ce fac este esential" - Che Guevara

23.Cred ca cel mai frumos sentiment e: adrenalina, suspansul.

24.As vrea sa pot: intra la facultatea dorita si sa pot face fata. Fara sa o iau pe aratura, pentru ca ma stiu in stare.

25.Viata e frumoasa pentru ca: asa e ea. Mie-mi place.

26.Planul meu secret e sa: nea, e secret. Am partile mele intunecate.

27.Imi place serialul: Dexter, Lie to me, Gossip Girl, The Vampire Diaries, Dr. House, Prison Break, LOST, Heroes, The Tudors, Merlin, si muuulte altele

28.As vrea sa scriu despre: ceea ce traiesc. Despre emotiile, sentimentele, starile, intamplarile prin care trec.

29.Vreau sa iti spun ca: daca nu ti-ai dat seama, chiar imi place sa vorbesc despre mine :D

31.Cele 7 persoane care vor primi leapsa sunt: cei 7 care o vor lua. Nu am timp sa-i aleg acum.

Am plecaaat :*

Confesiuni

Ce dor mi-a fost de blog! Da, am omis sa mai scriu. Mi-am ocupat timpul cu toate nimicurile, cu studiul pentru bac, seriale peste seriale, sedinte, mutari, muzica, certuri, impacari si multe multe altele.
Poate-as fi reusit sa rup o ora din tot tam-tam-ul asta ca sa mai scriu ceva, dar n-a mai fost nici acea tragere de inima.

Mai putin astazi.
M-am trezit vesela, din nou la ora 8, ceea ce nu se poate spune ca fac prea des in weekend. Am avut ceva probleme de dimineata iar pe la ora 12, cand am urcat in camera, am simtit ca mii de idei imi bombardeaza chestia asta cu circumvolutiuni care e adapostita de cutia craniana.

Pe scurt, mi-am cam schimbat "spatiul de lucru". Iar noul meu barlog impreuna cu vremea schimbatoare si racoroasa ma agita. Fel de fel de idei si planuri de viitor imi umplu capul. Tot timpul vreau sa schimb cate ceva. Vreau sa fac prea multe intr-un timp prea scurt (si sa spun multe, aberand si trecand de la una la alta). Si ma enervez uneori pentru ca deviez de la ceea ce-mi propun.

Concret. De ... o saptamana, cred, ma uit la un serial, Lie to me. Nu fac abuz, nu ma intind mai mult decat imi permite plapuma. Programul meu dintr-o zi normala arata cam asa: 5-6 ore la liceu dimineata, o ora relaxare acasa, 2 de muzica, una de bantuiut pe facebook, 2 episoade din serial, 2 ore de scris si invatat (insuficiente; uneori se prelungesc, dar de cele mai multe ori, nu), putina lectura si...cam atat. Asta de luni pana joi. De joi seara in colo se mai adauga iesiri prin oras, ore extra de studiu. Am omis orele pentru scoala de soferi, si alea mai mananca ceva timp.

In concluzie, sunt o adolescenta care se plange de insuficienta timpului. Niciodata nu-mi ajunge. Si stiu perfect de ce. Stiu la ce trebuie sa renunt. Numai ca o tot aman de azi pe maine. De cand am inceput a 12-a.

Asta fiind o paranteza. Incheiem. Ceea ce vreau sa spun, e ca, uitandu-ma la serialul asta si la anumite cazuri prezentate, imi tot bantuie prin cap niste vise, niste...lucruri pe care as vrea sa le fac pe viitor. De exemplu astazi, din cauza serialului, mi-am cautat in biblioteca cateva carti despre spionaj, mari puteri etc. Carti pe care se pusese practic praful si de care nu ma simteam atrasa absolut deloc. De asemenea, ma tot gandesc la viitor, la facultate, la un loc de munca, la, la, la. Ori e vremea asta care te innebuneste, ori am eu momentan o stare de nehotarare.

Vreau prea multe de la mine, dar nu sunt dispusa sa depun eforturile necesare. Stie cineva un antidot pentru ceea ce eu numesc elegant delasare?

duminică, 12 iunie 2011

Pentru prietenii de la Tulcea

Stiu ca gandurile astea trebuiau scrise acum ceva timp, dar...e bine si mai tarziu, decat niciodata. Ce m-a facut sa ma pun in fata monitorului si sa incep? Surpriza Catalinei, careia ii multumesc inca o data. Toti cei din camera 302, din seara de joi, daca-mi amintesc eu bine, va veti regasi aici. Plus alti cativa de care o sa-mi fie dor!

O sa incep cu gazda - Ana, Tulcea
Ana, nu cred sa fi vazut o persoana mai dedicata decat tine. Ai fost tot timpul acolo, ne-ai intampinat, ne-ai ajutat... Aveai in permanenta ceva de facut, o lista de completat, dar ai gasit ferestrele necesare pentru a sta cu noi, in camera 302 la inceput, si a te deschide. Cred, sincer, ca esti cea mai echilibrata dintre noi, ai o gandire matura, dar un chip de copil. Rapunzel, cu parul tau cel blond, iti spun ca am luat aminte la ceea ce mi-ai zis in acea seara. Astept sa ne revedem, macar o singura data si voi fi multumita.

Si voi continua tot cu o gazda - Ade, Tulcea
Mi-aduc aminte cum te-am intampinat eu pe tine, si nu invers... Eram in camera baietilor, ai intrat pe usa, iar eu am spus "Adeee, tu esti fata pe care am invatat-o sa patineze!". A urmat o imbratisare si pupaceala cat cuprinde. Esti o fata de nota 10, stiu cat ai muncit, alaturi de CJE Tulcea, ca sa fie totul perfect, te respect pentru asta si iti multumesc. Mi-a parut rau ca nu ai stat cu noi mai mult. La Sinaia pareai altfel, mai timida, acum nu, acum ai fost deschisa. Nu stiu daca te-ai schimbat tu sau m-am schimbat eu, sau daca pur si simplu te simti mai in largul tau acasa, cert e ca iti sta mai bine asa! :*

Theodor - Tulcea
Ce pot spune despre tine? Te-am vazut doar in ultima seara, sau penultima, nu mai stiu sigur. Imi place ca esti cret, ador parul ala al tau! Ce m-a incantat a fost ca mi-ai ascultat lalaielile, si pe ale mele si pe ale Biancai. Si chiar ai ghicit cateva melodii atunci, am ramas surprinsa, inseamna ca m-am descurcat binisor. Poate data viitoare vom avea ocazia sa ne cunoastem mai bine.

Gabriel - Tulcea
Pentru mine ai fost ca unul care face parte din grupul nostru, dar oarecum priveste totul din exterior. Poate ai fost putin distant, dar stii ce? Am vazut fotografiile tale si ai surprins stari atat de diferite in ele... Adica poate asta ai vrut, sa analizezi subiectii si sa-i prinzi in cea mai buna ipostaza. Nu stiu, poate aberez aici, dar asta am simtit. Si-mi pare rau ca nu ai stat mai mult cu noi. Poate data viitoare...

Atti - Mures
Franzela, mi-e dor de tineee! Esti cel mai priceput exterminator de tantari din cati cunosc. Esti cel mai bun la spus bancuri. Ai un accent pe care l-am imprumutat si m-am intors cu el acasa (am vrut sa pastrez ceva de la tine, din cate observi). Esti fotogenic, dai bine in majoritatea fotografiilor pe care ti le-am facut ( si ai vazut ca nu sunt deloc putine)... Copil, dupa cum ti-am spus, semeni cu prietenul meu cel mai bun de acasa, si poate asta a fost motivul pentru care, initial, m-am apropiat de tine. Dar pe urma totul a venit de la sine. Stii, nu cred sa fi uitat ceva din ce-am facut impreuna; rememorez totul, de la n momentele cand stateam la geam, pana la crizele de ras din Delta, momentele de liniste cand stateam cu ochelarii tai de soare si ma relaxam, seara in care nu ti-am gasit niciun defect (inca mai caut!!!). Aaa, si sa nu uitam vantul care "adia usor" pe terasa, porumbelul cu radar defect, plimbarea pe faleza, pozele cu nebunii :X, omul care dormea in constructia aia neterminata, dar care, am observat ulterior, facea cu totul altceva: citea... As putea sa scriu pana maine despre tine. M-ai facut sa ma simt atat de bine... Ai chestia aia care destinde atmosfera, esti inteligent, stii sa imbini umorul cu ceea ce e serios. Ai idee cate lucruri noi am invatat de la tine? Pariez ca nu. In plus, am aflat ca am rude prin Tarnaveni. Deeci, daca nu vine Mohamed la munte, vine muntele la Mohamed.
Si nu te uit cu cafeaua aia, la web sau face to face, e necesaraa!
Din nou, mi-e foarte dor de tine! Te pup, franzela :*
Ai grija de tine!
("Da-mi perna sa bat un cui in ea" - de asta am uitat)

Colegele de camera ... incepem cu Orhideea - Baia Mare
Iubita, ce sa mai, stii ce am de zis despre tine. Te-am vazut prima oara la Bucuresti, inainte sa urcam in microbuz, parca niciuna nu avea curajul sa intre in vorba cu cealalta. Apoi, cand am plecat la drum am stat pe aceeasi bancheta. Si am facut poze. Si am vorbit/dormit. Tin minte ca nu acceptai nimic din ce mancam eu si-ti ofeream. Am realizat apoi de ce. Nu inteleg nici acum de ce te chinuiai sa faci poze indicatoarelor :-? Ma rog, trecem peste. Da, la receptie, cand am ajuns, ne-au pus in aceeasi camera. Eu eram sceptica initial. Dar, cand am vazut ce-ti "poatie pielea" si tie :)) Esti de-a mea, Orhideea. Ce mai, faza de la terasa, cu "Baia Mareee, aici, sus!!!" sau discutiile si planurile pentru la vara sunt memorabile. La fel ca si bancurile tale. Tu si Atti aveti talentul asta, ceea ce e un lucru grozav. Nu stiu daca ce scriu aici are prea mare importanta pentru voi, dar imi place sa rememorez totul, ma aduce mai aproape de voi. Stii ca ma poti suna oricand ai nevoie, oricand ti se face dor. Ti-am raspuns eu cand eram in cada, deci, nu-ti fie teama, n-o sa deranjezi niciodata. Si, poate sunt indiscreta, dar nu te uuuuit, nu te uit pentru seara cand m-ai lasat fara camera si a trebuit sa caut in alta parte :)) Te iubesc!

Alexia - Dambovita
Dambovita a venit prin ploaie pana la microbuz si parca ploaia asta a schimbat-o.
Alexia, ti-am mai spus, la intalnirea precedenta imi pareai altfel, poate si circumstantele erau altele, dar e de 1000 de ori mai bine asa. Te-am cunoscut mai bine si chiar ma bucur. Poate ca asa cum s-a spus in seara aia de pomina, gandesti mult si spui putine, dar le spui bine. Si asta conteaza. E placut sa-ti dai seama ca in unele cazuri aparentele nu-ti arata adevarata fata a persoanei respective. Eu una, in cazul tau ma inselasem, dar la Tulcea am vazut ce-ti poate pielea si tie. A, da, tu ai stat in club pe canapea langa mine, nu? Initial. Da... cand ne-am comandat bauturile si mi-ai cerut ce mi-ai cerut. Am ramas cu gura cascata atunci. Nu te credeam in stare. Dar, asa, ca un sfat, renunta, renunt si eu :D. Merci pentru poza aia frumoasa! Te pup!

Amalia - Brasov
Ne-am cunoscut in microbuz, sau la prima oprire a lui, nu-mi mai aduc bine aminte. Oricum, stiu ca am zis o perla, ceva de genul "Eu il stiu doar pe Luci de la voi, dar cine e presedinte?" - "Eu!". Bun, sa zicem ca asa am inceput. Sincer, in prima zi erai incordata, probabil urma si concursul si de-aia. Multumesc pentru ce ai spus la jocul din seara aceea, nu m-am gandit niciodata ca as lasa impresia asta, o sa-ncerc sa am grija pe viitor. Stiu ca voi trei ati fost colegele de camera perfecte si m-am simtit super, atata timp cat am stat pe acolo :D, si imi cer scuze pentru serenadele de la dus. Cam atat... :*

Urmeaza camera 302: cei trei Mihai si Adi
Mihai - Prahova
Bitule, ti-am zis eu tie, la fel ca in cazul Alexiei, la celelalte intruniri pareai altfel, mai de neatins, mai serios, mai... Poate nici nu am petrecut prea mult timp impreuna, nici la Izvor, nici la Sinaia, unde eu nu am fost. Cert e ca ori aerul de Tulcea ti-a priit, ori de-abia acum am descoperit eu cine e cu adevarat Mihai Bitu din Prahova. Tin minte ca dupa ce mi-am lasat bagajul, m-am oprit direct in camera voastra :)), iar colegele mele ma auzeau mereu spunand "Ma duc la baieti". La voi era alta atmosfera, plus ca se permiteau si alte chestii :). Ce tin eu minte foarte bine, e momentul cand "lucram" la proiecte si ai inceput sa ma bati cu perna si sa ma chinui. Asta a fost intamplarea care m-a facut sa vad si cealalta parte la tine. Ti-am zis si atunci, cel putin pentru mine, Mihai la Tulcea a fost o surpriza. Si... cu toate astea, tine-te de treaba, poti face multe, ai un potential enorm si sprijinul celorlalti! Nu stiu cum faci, dar mereu imi dai o lectie. Multumesc! :*

Mihai - Alba
Mike, asa mi-ai spus ca iti place, asa iti zic. De tine am prins drag de prima oara de cand te-am vazut, ca si in cazul lui Atti. Esti glumet, ai mereu o replica pregatita si ... da, vorbesti incet :)) Bine, la mine nu era o foarte mare problema pentru ca mai mereu stateam amandoi la geam. Iti multumesc mult ca mi-ai imprumutat patul pentru o seara, atunci cand eram moarta de somn. Si nu o sa uit ca m-ai lasat sa dorm in loc sa ma trezesti ca sa stau cu voi. Am pierdut eu o seara pentru cateva ore de somn... Trecem peste. Vreau sa-ti citesc poeziile, macar pe un blog, daca nu intr-o carte; sa vad si cealalta parte a ta. P.S: Te pricepi sa adormi pe cineva :* Te pup!

Mihai - Cluj
Blondul inalt care arata bine... Copil, mi-ai facut o surpriza uriasa in prima seara, cand ai vorbit in felul in care ai vorbit. Chiar nu credeam ca esti genul asta. Si totusi, mi-a placut, mi-a placut mult felul in care ai condus discutiile noastre, micile jocuri si aaa, nu, nu vreau sa-mi aduc aminte de porunca aia cu sticla! Nu ti-o iert :))! Iti multumesc ca datorita felului tau de a fi eu am invatat lucruri noi si sper sa nu fie ultima oara cand ne vedem. Pupii :*

Adi - Arad
Omul cu palinca din care am gustat si eu. N-as mai incerca inca o data :D Tu, Adi, mi-ai parut foarte tacut, mai ales in prima zi, apoi, sa zicem ca te-ai mai destins. Ce mi-a placut a fost faptul ca ascultai ce spuneam ceilalti, ascultai si analizai probabil. Vorbesti putin, dar bine. Iar costumul traditional romanesc pe care l-ai imbracat la proiect a fost foarte frumos :X La fel si sticla de palinca, pe care, mi-aduc aminte, te-am intrebat daca e facuta de ai tai sau daca e cumparata :)) Stii, ma refeream la chestia in care era imbracata. Si inca o surpriza pe care am avut-o, a fost pe terasa, cand te-ai deschis si ai vorbit mai mult cu noi. Ne vedem la vara daca se poate :*

Cata - Valcea
Fata timida, miorlaita la fel ca mine, pe care o respect mult (ti-am spus atunci pentru ce). Esti asa de blanda, si de linistita... Si vorbesti foarte frumos. Iti multumesc ca mi-ai dat impulsul de care aveam nevoie pentru a scrie "biletelele" astea si pentru lucrurile pe care le-ai spus in seara aceea despre mine. Mi-e dor de tine, de stilul tau vestimentar, de bucuria pe care o emani prin ochii aia...verzi? Da, verzi sunt. Astept sa punem la punct un plan pentru la vara si poate reusim sa ne intalnim. Te pup :*

Iar acum, din lipsa de timp, trebuie sa ma opresc ... Urmeaza Edina, Luci, Manolo, cei doi Andrei, Sandra si cam atat.

miercuri, 29 decembrie 2010

De ce?

O prietena si-a pus intrebarea "De ce de cele mai multe ori oamenii buni isi iau palme de la viata, iar ceilalti primesc doar laptele si mierea?"
Am stat si m-am gandit... da, chiar asa, are dreptate. Dar nu mi se pare o noutate. Totusi, ii raspund. Cand esti bun primesti palme pentru ca ai constiinta, pentru ca ai mustrari daca nu faci ceva asa cum ar trebui, pentru ca ai regrete.
Daca esti meschin, prost, incult etc. viata iti poate da chiar si pumni, tu tot nu-i simti. N-ai cum! Treci prin intamplarile astea, placute sau mai putin placute, ca rata prin apa. Nu iti pasa de nimic, de ce vietii i-ar pasa de tine?

Asa ca e bine sa-ti mai primesti si portia de palme uneori ca sa te intorci pe drumul cel bun, sa te gandesti "oare ce-am facut de am fost pedepsit asa?". Si nu zic asta gandindu-ma la un Dumnezeu care e sus si vede. Nu. Zic doar ca ar trebui singur sa-ti pui in balanta binele si raul, ce-ai facut corect si ce nu, ce-ai primit si ce ti-a fost luat. Daca se inclina in partea negativa, atunci ai rabdare, cum se spune, va rasari soarele si pe strada ta.

Pentru ca asa se intampla de obicei. Astia buni sunt opriti de tot felul de piedici, restul, sunt restul, daca au inteligenta sa tina drumul drept, perfect, daca nu, ghinionul lor.
Sper ca ti-am raspuns. Si sunt alaturi de tine orice-ar fi!

vineri, 12 noiembrie 2010

Moondance



Sunt doar ei doi si nimeni altcineva. Nu au nimic de facut, se plimba in miez de noapte. Nu s-au vazut de mult, dar e ceva intre ei, ceva ce nu poate fi numit printr-un cuvant concret. E o atractie puternica, prea puternica. Niciunul nu-i poate face fata. Au ignorat-o de prea mult ori, acum e timpul sa-si infrunte temerile. Linistea din jur ii invaluie. Nu vor sa strice momentul.

Pantoful lui lasa o dara de praf in urma. Tocurile ei suna ritmic, dar lent. Rochia produce un fosnet. Se privesc cu intensitate.

Cateva fire rebele din parul ei rosu-aramiu ii acopera neastamparate fata. Are ochii unui copil, plini de viata, plini de sentimente. Intensi. Conturul negru le pune in evidenta nuanta ca de whisky. Te imbata cand ii privesti, te ademenesc si te resping in acelasi timp. Te poarta prin locuri ce te innebunesc, dar te aduc inapoi cu picioarele pe pamant in doar cateva clipe. Si buzele ei, nude, pline, pe care le gasesti mereu rasfrante intr-un zambet... E un chip de femeie cu inocenta de copil, si chipul unui copil cu hotarare de femeie.

El e imaginea barbatului misterios. E intruchiparea puterii si a seductiei. O privire intensa, o expresie amuzata. O atingere nevinovata. Apoi urmeaza indiferenta. Si din nou tentatia. Si tot asa. Joci jocul lui, dupa regulile lui, cu persoana lui. Nu-l poti invinge decat daca ii imprumuti rolul. Daca il faci sa se transforme din tornada salbatica in copacul smuls din radacini. Si atunci l-ai castigat.

Well, it's a marvelous night for a moondance
With the stars up above in your eyes
A fantabulous night to make romance
'Neath the cover of October skies
And all the leaves on the trees are falling
To the sound of the breezes that blow
And I'm trying to please to the calling
Of your heart-strings that play soft and low
And all the night's magic seems to whisper and hush
And all the soft moonlight seems to shine in your blush