Azi am descoperit un blog superb. Imi place tema, in mod special. Este vorba de surprinderea oamenilor care citesc in diferite ipostaze: in metrou, pe strada, pe plaja, oriunde. In plus, arata ca multi iubesc lectura si nu se feresc sa o afiseze.
Desigur, fenomenul e mult mai pronuntat peste granite, unde cei care merg cu ochii intr-o carte pe strada nu sunt priviti ca niste ciudati, cum se intampla la noi. Asta e alta poveste. Dar am ramas impresionata de imaginile postate pe blog. Nu stiu, m-au atins la inima, acum, cand fanii lecturii sunt din ce in ce mai putini.
Blogul il gasiti aici http://carteadingeanta.com/
sâmbătă, 8 mai 2010
vineri, 7 mai 2010
Dear Dad
Tocmai am terminat Dear John. Un film destul de frumos. In mare, povestea e emotionanta, dar nu relatia celor doi m-a impresionat, ci scena in care John citeste scrisoarea pentru tatal sau cand acesta se afla pe patul de spital.
Eu nu am avut ocazia. Acum am vorbit cu tine la telefon, peste 15 minute..nu mai erai. Si nu am aflat asta decat cateva ore mai tarziu. Am fost ultima careia i-ai vorbit, si nu mi-am dat seama de nimic. Cu o seara inainte glumeam si radeam, iar apoi...te-am vazut in spitalul ala blestemat, cu ochii inchisi, fara sa spui un cuvant. Nu mi-am luat la revedere. Nu ti-am spus ce simt. Doamne, cate lucruri nu am avut timp sa fac! Mi-e dor de tine!
Eu nu am avut ocazia. Acum am vorbit cu tine la telefon, peste 15 minute..nu mai erai. Si nu am aflat asta decat cateva ore mai tarziu. Am fost ultima careia i-ai vorbit, si nu mi-am dat seama de nimic. Cu o seara inainte glumeam si radeam, iar apoi...te-am vazut in spitalul ala blestemat, cu ochii inchisi, fara sa spui un cuvant. Nu mi-am luat la revedere. Nu ti-am spus ce simt. Doamne, cate lucruri nu am avut timp sa fac! Mi-e dor de tine!
marți, 4 mai 2010
...
Il vede iar la colt de strada,
Nu il cunoaste, dar ceva o-atrage,
Are acel aer superior, ca de parada
Atentia mereu el i-o distrage.
Nu-i e simpatic, nu-l agreeaza,
Nu vede nimic la el asa deosebit.
Insa un sentiment apare si ii bruiaza
Sirul gandurilor. Unde-a plecat? Cand a venit?
Incearca sa-l ignore, sa plece, sa dispara.
Ca un magnet el insa privirea i-o retine:
Cu gesturi largi, puternic, voce-amara,
Face totul pe dos, de nimic cont nu tine.
Se-ntoarce-odata brusc. O vede, o fixeaza,
Nu face niciun semn. Dar ochii lui vorbesc
Spunand ca-i un nimic, ca nu-l intereseaza,
C-al ei comportament e oarecum prostesc.
Isi continua drumul pe-aleea-ntunecata
Gandindu-se cum oare de el se simte-atrasa!
E-asa ciudat, atat de straniu cateodata
Cand vede ce se-ascunde in inima-i retrasa.
Nu vrea placere, nu vrea un tip normal.
Isi doreste din suflet sa aibe-un nou scenariu,
Sa scape de rutina, de tot ce e banal
De viata-i ingradita ca un misel acvariu.
Nu crede in iubire, in ingeri si fantasme
In Cupidon cel mitic, in lacrimi si durere,
In printi, printese, zmei, personaje din basme;
Ea crede in prezent. Nicidecum in himere!
Nu il cunoaste, dar ceva o-atrage,
Are acel aer superior, ca de parada
Atentia mereu el i-o distrage.
Nu-i e simpatic, nu-l agreeaza,
Nu vede nimic la el asa deosebit.
Insa un sentiment apare si ii bruiaza
Sirul gandurilor. Unde-a plecat? Cand a venit?
Incearca sa-l ignore, sa plece, sa dispara.
Ca un magnet el insa privirea i-o retine:
Cu gesturi largi, puternic, voce-amara,
Face totul pe dos, de nimic cont nu tine.
Se-ntoarce-odata brusc. O vede, o fixeaza,
Nu face niciun semn. Dar ochii lui vorbesc
Spunand ca-i un nimic, ca nu-l intereseaza,
C-al ei comportament e oarecum prostesc.
Isi continua drumul pe-aleea-ntunecata
Gandindu-se cum oare de el se simte-atrasa!
E-asa ciudat, atat de straniu cateodata
Cand vede ce se-ascunde in inima-i retrasa.
Nu vrea placere, nu vrea un tip normal.
Isi doreste din suflet sa aibe-un nou scenariu,
Sa scape de rutina, de tot ce e banal
De viata-i ingradita ca un misel acvariu.
Nu crede in iubire, in ingeri si fantasme
In Cupidon cel mitic, in lacrimi si durere,
In printi, printese, zmei, personaje din basme;
Ea crede in prezent. Nicidecum in himere!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)