...

Il vede iar la colt de strada,
Nu il cunoaste, dar ceva o-atrage,
Are acel aer superior, ca de parada
Atentia mereu el i-o distrage.

Nu-i e simpatic, nu-l agreeaza,
Nu vede nimic la el asa deosebit.
Insa un sentiment apare si ii bruiaza
Sirul gandurilor. Unde-a plecat? Cand a venit?

Incearca sa-l ignore, sa plece, sa dispara.
Ca un magnet el insa privirea i-o retine:
Cu gesturi largi, puternic, voce-amara,
Face totul pe dos, de nimic cont nu tine.

Se-ntoarce-odata brusc. O vede, o fixeaza,
Nu face niciun semn. Dar ochii lui vorbesc
Spunand ca-i un nimic, ca nu-l intereseaza,
C-al ei comportament e oarecum prostesc.

Isi continua drumul pe-aleea-ntunecata
Gandindu-se cum oare de el se simte-atrasa!
E-asa ciudat, atat de straniu cateodata
Cand vede ce se-ascunde in inima-i retrasa.

Nu vrea placere, nu vrea un tip normal.
Isi doreste din suflet sa aibe-un nou scenariu,
Sa scape de rutina, de tot ce e banal
De viata-i ingradita ca un misel acvariu.

Nu crede in iubire, in ingeri si fantasme
In Cupidon cel mitic, in lacrimi si durere,
In printi, printese, zmei, personaje din basme;
Ea crede in prezent. Nicidecum in himere!