Ce-am citit in ultimul timp?

M-am gandit sa fac un inventar al cartilor citite de ceva vreme incoace. Nu pentru mine neaparat, ci pentru cei care cauta informatii despre o lectura buna…sau mai putin buna. Cert e ca pe mine m-au ajutat astfel de lucruri pe care le-am gasit pe net cand nu mai aveam inspiratie si nu ma puteam hotari la o anumita carte.
Asa ca o sa incep cu ultimul roman terminat si o sa merg inapoi, ca racul.
PS: Voi acorda de la 1 la 5 stelute, in functie de cat de mult mi-a placut cartea.

CORIGENT LA LIMBA ROMANA – Ion Minulescu : Nu prea citesc literatura romana. Nu ca nu-mi place, dar mi-au fost bagate pe gat atatea carti clasice d-ale noastre in liceu si-n generala incat ma simt oarecum datoare fata de autorii straini. Cu toate astea, nu am fost dezamagita. Poate doar putin de final. Dar cartea per ansamblu este buna, dinamica si are umor. Mult umor. Am ras intr-o noapte citind-o cum nu am mai patit pana acum…din cate-mi amintesc. Are totusi cateva clisee pe care eu nu le suport; plimbarea nocturna, in singuratate, prin fata caselor cu luminile stinse mi-a lasat un gust amar. Pe de alta parte mi-a placut felul in care e perceputa si analizata femeia, cum toate aceste fiinte ale sexului frumos se aseamana intre ele. Original.
3 stele


LA RASCRUCE DE VANTURI – Emily Bronte: Se gasea pe lista mea de ceva timp si o aveam de asemenea in biblioteca. Dar era legata in pielea ecologica a cartilor din colectia Adevarul si nu ma lasa inima sa o citesc. Nu de alta, dar mi-e mila sa o plimb dupa mine prin toata casa, arata prea bine ca sa fie citita in cada (…), la masa sau in curte. Prefer vesnicul carton care se poate lipi in caz de urgenta. Sa revenim la carte. Da, o adevarata capodopera. O poveste de dragoste, o drama cum rar mai gasesti in alte carti. Tot respectul pentru Emily Bronte si pentru acel ceva sau acel cineva care a inspirat-o. Nu faceti prostia sa va ganditi, ca mine, ca mai poate fi amanata. Nu stiti ce pierdeti! In plus, ecranizarea din 2009 respecta romanul aproape in totalitate si merita vazuta.
5 stele


CEA DIN URMA ZI A UNUI CONDAMNAT – Victor Hugo: Am fost oarecum sceptica la inceput, dar pe parcurs a inceput sa-mi placa. Se trateaza problema condamnarii la moarte. Cartea este alcatuita din capitole scurte care reprezinta gandurile unui om aflat in aceasta situatie; deznadejdea, speranta, frica sunt sentimentele pe care le incearca cel condamnat. Se citeste repede, dar e bine sa acorzi atentie fiecarui rand pentru a intelege gandirea unui om ce stie cum si cand va muri.
3 stele


Urmeaza mai multe postari cu aceeasi tema.

Lucruri ce nu se uita

O camera inchisa. O casa fara glas.
Tristetea se impune, adanc lasand amprenta
Pe-al sau locuitor, in viata el ramas
dupa mai multe lupte, cu greu platindu-si renta.
Batranul e olog, dar marea sa mandrie
Il poarta-n gloria apusului razboi;
Caci stie mult prea bine ca-n acea batalie
L-a parasit un suflet; au murit amandoi.

De mici copii se cunosteau si se iubeau ca fratii...
Au crescut impreuna, iar el l-a aparat,
L-a invatat sa lupte, sa-i infrunte pe altii,
Sa fie patriot. Si l-a facut barbat!
Barbatul care-acum, rapus de batranete,
Rememoreaza totul: cum a-nceput sfarsitul,
Cum au fost dusi pe front vazand spaima pe fete,
Vazand patriotism, asteptand inamicul.

Un inamic temut, temut mai rau ca dracul,
Caci de-ar fi fost Satana tot mai aveau sperante.
Dar cei ce atacau lasau in urma praful,
Cadavre mutilate de bombe si de gloante.

Batranul retraieste acea cumplita noapte
Cand navalit-au toti dusmanii peste ei
Cu ochii luminati numai de rautate
Cum navaleste lupul intr-o turma de miei.

Si-asa-ncepu prapadul, asa-ncepu razboiul,
Asa-si pierdura viata nenumarati soldati:
Cu mainile pe arme, grenade de tot soiul,
Transee zguduite de strigatul "Luptati!".

"Luptati din rasputeri, pastrati in voi curajul,
Strangeti din dinti caci totul acum se hotaraste!"
E-atat de greu cand vezi in urma ta peisajul
Cu cei cazuti, zdrobiti si loviti miseleste...

De langa el un urlet se-aude-ngrozitor.
Se-ntoarce si il vede ranit in prabusire,
Ii ia capul in maini si-i spune rugator
Sa lupte pentru viata, sa lupte in nestire!

Dar bravul lui prieten cu inima de fier
Ce-a fost mereu cu-n pas in fata tuturor,
Ranit fiind de moarte si-uitandu-se la cer
Ingana in urechea-i: "E timpul. O sa mor...

Iar tu, iubite frate, jura-mi acum, cinstit,
Sa lupti pentru-a ta viata ca leul pentru hrana,
Sa nu te lasi invins, sa nu te lasi zdrobit!
Gandeste-te la mine! Ghida-voi a ta arma."

Cu-un racnet de durere, cu suflet sfasiat,
Iesi el din transee cu-o-nfatisare dura,
Nervos precum un taur pe terenul minat
Spre inamici se-ndreapta; o flacara de ura!

Innebunit deschide focul asupra lor,
Ucide tot ce vede si cere razbunare.
Platit-a el cu sange, platit-a si cu dor,
Se-avanta sa provoace a sangelui varsare.

Ranit a fost atunci, dar rana ce il doare
E pierderea acelui ce l-a-nvatat mereu
Ca gloria se-obtine cu munca si sudoare;
Cel ce i-a dat un branci ca sa il faca zmeu,
I-a construit aripi ca el sa poa' sa zboare,
Ce-acum s-a dus la ceruri si e cu Dumnezeu...

Caci ma cunosti, dar nu prea

Tu crezi ca ma cunosti, ca intelegi ce simt,
Ca-n ochii mei citesti ca intr-o carte;
Ca-mi descifrezi gandirea cand rad, gresesc si mint,
C-ascund in a mea palma sperantele-ti desarte.
Ca-not prin ale marii gigantice talazuri,
Ca-ncerc sa schimb mereu ce s-a numit destin,
Ca ilustrez trairi in mult ciudate cazuri,
Ca nu mi-e cunoscuta ideea de declin.
C-a lumii-mbatranire imi pare sarbatoare,
C-analizez trecutul prin ochii-mi de copil,
Ca privesc viitorul cu ganduri oarecare,
C-aleg sa aflu-n graba al vietii sens umil.

Si da, tu ai dreptate crezandu-ma astfel,
Caci m-am deschis spre tine si te-am lasat sa vezi,
Sa vezi un colt de suflet, o parte-a unui tel,
O umbra-n intuneric si dincolo lumina,
Un actor fara scena, o scena fara el...
Poate esti intrigat, dar aici trag cortina!

Kitty Kat

I have a new roommate. Se numeste Amé. Are in jur de o luna. Nu-i place vocea mea cand ii citesc (nici nu ma mir), scotoceste peste tot, miroase si experimenteaza. Nu vrea sa stea in locul unde am pus-o. Nu vrea sa se joace decat atunci cand are chef. Doarme mult si toarce cand o mangai. Este pisica mea pe care mi-o doresc de cateva luni si pe care am capatat-o intr-un final.

Provine dintr-o birmaneza (parca) si un motan in calduri :D Are o mie de culori, dar imi plac petele din jurul ochilor. Si gatul alb. Si labutele. Si coada. Si limbuta roz. Si felul in care se ascundea in spatele meu cand am adus-o acasa. Si cum alerga prin curte. Cum mieuna cand incepeam sa citesc si cum se oprea daca incetam.

Deci da, pot sa spun ca nu mai stau singura-cuc in camera. Am si eu o partenera. Mofturoasa, dar cu cine seamana oare?

Bine… acum mai am o problema. Sa vad cum il conving pe al meu fratior sa o accepte pentru ca nu prea il incanta pisicile si o sa aibe o maaaare surpriza. Asta da provocare.

Sper numai sa ma obisnuiesc cu ea. Pana de curand nu prea le suportam nici eu. Imi era frica de ele. Binenteles ca si asta mica m-a speriat cand a scos gherutele si s-a agatat de pat, mai apoi de tricoul meu si, in cele din urma de par. Dar nu-i nicio problema.. .inca.

Si nu in ultimul rand, cei care aveti sau ati avut pisici si va pricepeti, dati-mi si mie cateva sfaturi :) Sunt cam pe dinafara cu toate astea, am mai citit eu pe net, dar parca nu e suficient. Se ofera cineva sa ajute o biata incepatoare intr-ale pisicilor?

Leapsa interesanta

De la iacobtudor.

Go to Wikipedia. Hit “random” or click here http://en.wikipedia.org/wiki/Special:Random. The first random Wikipedia article you get is the name of your band.

Go to “Random quotations” or click here http://www.quotationspage.com/random.php3. The last four or five words of the very last quote of the page is the title of your first album.

Go to Flickr and click on “explore the last seven days” or click here http://www.flickr.com/explore/interesting/7days/. The third picture, no matter what it is, will be your album cover.

Use Photoshop or similar to put it all together.



Leapsa merge la toti cei interesati :)

Inceput

Linii. Cercuri. Negru. Cenusiu. Pe o foaie de hartie incearca sa exprime ceea ce simte. Dar nu reuseste. De fiecare data se poticneste in ceva.

Se ridica usor de pe bancuta, isi strange lucrurile, saluta si pleaca. Afara e o zi insorita de primavara, o zi care-l trezeste pana si pe cel mai pesimist om al strazii. Dar nu si pe ea.

Pune un picior in fata celuilalt fara sa simta nimic, fara bucurie sau tristete, ci doar gandindu-se ca nu are nicio perspectiva, ca nu stie incotro se indreapta, ce o asteapta acasa, daca poate numi astfel o casa goala ce nu o reprezinta deloc.

O singura camera are onoarea de a-i asculta ofurile. Camera ei. Dezordonata si aglomerata, arata nehotararea si multiplele incercari pe care ea le face pentru a-si da seama cine e cu adevarat.

Exista totusi o ordine in tot acest haos, o ordine ce ei i se pare normala. Este singura care observa ca sticla goala care zacea de doua luni in rucsacul din spatele biroului a disparut exact in momentul in care avea atata nevoie de ea.

Este, de asemenea, cea care crede ca o cartela de metrou, un bon de la casa de marcat, o hartie cu numerele jucate la Lotto de bunic cu multi ani in urma, toate acestea isi au rolul lor in umplerea spatiului, nu-i asa, inutil, ramas in camera.

De ce sa eliberezi si sa detensionezi putin atmosfera? Nu, nu asa se procedeaza! Aduna cat de multe nimicuri poti, pune-le in cutii, cutiute, pungi si depoziteaza-le cum stii tu mai bine.

De ce sa lasi cartile in biblioteca din camera nelocuita? Nu, nici asta nu e bine. Aduna-le pe toate in micul tau barlog de 2/3 metri si aranjeaza-le astfel incat sa iti fie mai aproape in caz de incendiu (pentru ca, am uitat sa mentionez, fata ar fi suferit enorm daca le-ar fi pierdut intr-o asemenea situatie).

[...] Dar acum, dupa cativa ani, vede importanta chiar si a celui mai mic lucru. Pozele, cartile, obiectele decorative cumparate si primite din toate colturile tarii sau de peste hotare ii evidentiaza spiritul aventurier, dornic de cunoastere. CD-urile, schitele, fragmentele scrise ii amintesc trecutul. Colectia de brelocuri o face sa vizualizeze locurile prin care a fost. Si da, atunci isi da seama cat de mult a contat fiecare pas din viata ei. Cat de mult i-a influentat existenta si felul de a fi. Acum compara camera ei, plina de viata, de amintiri, de sperante, cu cea anosta, goala, neutra in care intra. Nu ar schimba nimic. Pentru ca ii contureaza perfect personalitatea si pentru ca, renuntand la ea, ar renunta la copilarie.