Lucruri ce nu se uita

O camera inchisa. O casa fara glas.
Tristetea se impune, adanc lasand amprenta
Pe-al sau locuitor, in viata el ramas
dupa mai multe lupte, cu greu platindu-si renta.
Batranul e olog, dar marea sa mandrie
Il poarta-n gloria apusului razboi;
Caci stie mult prea bine ca-n acea batalie
L-a parasit un suflet; au murit amandoi.

De mici copii se cunosteau si se iubeau ca fratii...
Au crescut impreuna, iar el l-a aparat,
L-a invatat sa lupte, sa-i infrunte pe altii,
Sa fie patriot. Si l-a facut barbat!
Barbatul care-acum, rapus de batranete,
Rememoreaza totul: cum a-nceput sfarsitul,
Cum au fost dusi pe front vazand spaima pe fete,
Vazand patriotism, asteptand inamicul.

Un inamic temut, temut mai rau ca dracul,
Caci de-ar fi fost Satana tot mai aveau sperante.
Dar cei ce atacau lasau in urma praful,
Cadavre mutilate de bombe si de gloante.

Batranul retraieste acea cumplita noapte
Cand navalit-au toti dusmanii peste ei
Cu ochii luminati numai de rautate
Cum navaleste lupul intr-o turma de miei.

Si-asa-ncepu prapadul, asa-ncepu razboiul,
Asa-si pierdura viata nenumarati soldati:
Cu mainile pe arme, grenade de tot soiul,
Transee zguduite de strigatul "Luptati!".

"Luptati din rasputeri, pastrati in voi curajul,
Strangeti din dinti caci totul acum se hotaraste!"
E-atat de greu cand vezi in urma ta peisajul
Cu cei cazuti, zdrobiti si loviti miseleste...

De langa el un urlet se-aude-ngrozitor.
Se-ntoarce si il vede ranit in prabusire,
Ii ia capul in maini si-i spune rugator
Sa lupte pentru viata, sa lupte in nestire!

Dar bravul lui prieten cu inima de fier
Ce-a fost mereu cu-n pas in fata tuturor,
Ranit fiind de moarte si-uitandu-se la cer
Ingana in urechea-i: "E timpul. O sa mor...

Iar tu, iubite frate, jura-mi acum, cinstit,
Sa lupti pentru-a ta viata ca leul pentru hrana,
Sa nu te lasi invins, sa nu te lasi zdrobit!
Gandeste-te la mine! Ghida-voi a ta arma."

Cu-un racnet de durere, cu suflet sfasiat,
Iesi el din transee cu-o-nfatisare dura,
Nervos precum un taur pe terenul minat
Spre inamici se-ndreapta; o flacara de ura!

Innebunit deschide focul asupra lor,
Ucide tot ce vede si cere razbunare.
Platit-a el cu sange, platit-a si cu dor,
Se-avanta sa provoace a sangelui varsare.

Ranit a fost atunci, dar rana ce il doare
E pierderea acelui ce l-a-nvatat mereu
Ca gloria se-obtine cu munca si sudoare;
Cel ce i-a dat un branci ca sa il faca zmeu,
I-a construit aripi ca el sa poa' sa zboare,
Ce-acum s-a dus la ceruri si e cu Dumnezeu...