Pentru prietenii de la Tulcea

Stiu ca gandurile astea trebuiau scrise acum ceva timp, dar...e bine si mai tarziu, decat niciodata. Ce m-a facut sa ma pun in fata monitorului si sa incep? Surpriza Catalinei, careia ii multumesc inca o data. Toti cei din camera 302, din seara de joi, daca-mi amintesc eu bine, va veti regasi aici. Plus alti cativa de care o sa-mi fie dor!

O sa incep cu gazda - Ana, Tulcea
Ana, nu cred sa fi vazut o persoana mai dedicata decat tine. Ai fost tot timpul acolo, ne-ai intampinat, ne-ai ajutat... Aveai in permanenta ceva de facut, o lista de completat, dar ai gasit ferestrele necesare pentru a sta cu noi, in camera 302 la inceput, si a te deschide. Cred, sincer, ca esti cea mai echilibrata dintre noi, ai o gandire matura, dar un chip de copil. Rapunzel, cu parul tau cel blond, iti spun ca am luat aminte la ceea ce mi-ai zis in acea seara. Astept sa ne revedem, macar o singura data si voi fi multumita.

Si voi continua tot cu o gazda - Ade, Tulcea
Mi-aduc aminte cum te-am intampinat eu pe tine, si nu invers... Eram in camera baietilor, ai intrat pe usa, iar eu am spus "Adeee, tu esti fata pe care am invatat-o sa patineze!". A urmat o imbratisare si pupaceala cat cuprinde. Esti o fata de nota 10, stiu cat ai muncit, alaturi de CJE Tulcea, ca sa fie totul perfect, te respect pentru asta si iti multumesc. Mi-a parut rau ca nu ai stat cu noi mai mult. La Sinaia pareai altfel, mai timida, acum nu, acum ai fost deschisa. Nu stiu daca te-ai schimbat tu sau m-am schimbat eu, sau daca pur si simplu te simti mai in largul tau acasa, cert e ca iti sta mai bine asa! :*

Theodor - Tulcea
Ce pot spune despre tine? Te-am vazut doar in ultima seara, sau penultima, nu mai stiu sigur. Imi place ca esti cret, ador parul ala al tau! Ce m-a incantat a fost ca mi-ai ascultat lalaielile, si pe ale mele si pe ale Biancai. Si chiar ai ghicit cateva melodii atunci, am ramas surprinsa, inseamna ca m-am descurcat binisor. Poate data viitoare vom avea ocazia sa ne cunoastem mai bine.

Gabriel - Tulcea
Pentru mine ai fost ca unul care face parte din grupul nostru, dar oarecum priveste totul din exterior. Poate ai fost putin distant, dar stii ce? Am vazut fotografiile tale si ai surprins stari atat de diferite in ele... Adica poate asta ai vrut, sa analizezi subiectii si sa-i prinzi in cea mai buna ipostaza. Nu stiu, poate aberez aici, dar asta am simtit. Si-mi pare rau ca nu ai stat mai mult cu noi. Poate data viitoare...

Atti - Mures
Franzela, mi-e dor de tineee! Esti cel mai priceput exterminator de tantari din cati cunosc. Esti cel mai bun la spus bancuri. Ai un accent pe care l-am imprumutat si m-am intors cu el acasa (am vrut sa pastrez ceva de la tine, din cate observi). Esti fotogenic, dai bine in majoritatea fotografiilor pe care ti le-am facut ( si ai vazut ca nu sunt deloc putine)... Copil, dupa cum ti-am spus, semeni cu prietenul meu cel mai bun de acasa, si poate asta a fost motivul pentru care, initial, m-am apropiat de tine. Dar pe urma totul a venit de la sine. Stii, nu cred sa fi uitat ceva din ce-am facut impreuna; rememorez totul, de la n momentele cand stateam la geam, pana la crizele de ras din Delta, momentele de liniste cand stateam cu ochelarii tai de soare si ma relaxam, seara in care nu ti-am gasit niciun defect (inca mai caut!!!). Aaa, si sa nu uitam vantul care "adia usor" pe terasa, porumbelul cu radar defect, plimbarea pe faleza, pozele cu nebunii :X, omul care dormea in constructia aia neterminata, dar care, am observat ulterior, facea cu totul altceva: citea... As putea sa scriu pana maine despre tine. M-ai facut sa ma simt atat de bine... Ai chestia aia care destinde atmosfera, esti inteligent, stii sa imbini umorul cu ceea ce e serios. Ai idee cate lucruri noi am invatat de la tine? Pariez ca nu. In plus, am aflat ca am rude prin Tarnaveni. Deeci, daca nu vine Mohamed la munte, vine muntele la Mohamed.
Si nu te uit cu cafeaua aia, la web sau face to face, e necesaraa!
Din nou, mi-e foarte dor de tine! Te pup, franzela :*
Ai grija de tine!
("Da-mi perna sa bat un cui in ea" - de asta am uitat)

Colegele de camera ... incepem cu Orhideea - Baia Mare
Iubita, ce sa mai, stii ce am de zis despre tine. Te-am vazut prima oara la Bucuresti, inainte sa urcam in microbuz, parca niciuna nu avea curajul sa intre in vorba cu cealalta. Apoi, cand am plecat la drum am stat pe aceeasi bancheta. Si am facut poze. Si am vorbit/dormit. Tin minte ca nu acceptai nimic din ce mancam eu si-ti ofeream. Am realizat apoi de ce. Nu inteleg nici acum de ce te chinuiai sa faci poze indicatoarelor :-? Ma rog, trecem peste. Da, la receptie, cand am ajuns, ne-au pus in aceeasi camera. Eu eram sceptica initial. Dar, cand am vazut ce-ti "poatie pielea" si tie :)) Esti de-a mea, Orhideea. Ce mai, faza de la terasa, cu "Baia Mareee, aici, sus!!!" sau discutiile si planurile pentru la vara sunt memorabile. La fel ca si bancurile tale. Tu si Atti aveti talentul asta, ceea ce e un lucru grozav. Nu stiu daca ce scriu aici are prea mare importanta pentru voi, dar imi place sa rememorez totul, ma aduce mai aproape de voi. Stii ca ma poti suna oricand ai nevoie, oricand ti se face dor. Ti-am raspuns eu cand eram in cada, deci, nu-ti fie teama, n-o sa deranjezi niciodata. Si, poate sunt indiscreta, dar nu te uuuuit, nu te uit pentru seara cand m-ai lasat fara camera si a trebuit sa caut in alta parte :)) Te iubesc!

Alexia - Dambovita
Dambovita a venit prin ploaie pana la microbuz si parca ploaia asta a schimbat-o.
Alexia, ti-am mai spus, la intalnirea precedenta imi pareai altfel, poate si circumstantele erau altele, dar e de 1000 de ori mai bine asa. Te-am cunoscut mai bine si chiar ma bucur. Poate ca asa cum s-a spus in seara aia de pomina, gandesti mult si spui putine, dar le spui bine. Si asta conteaza. E placut sa-ti dai seama ca in unele cazuri aparentele nu-ti arata adevarata fata a persoanei respective. Eu una, in cazul tau ma inselasem, dar la Tulcea am vazut ce-ti poate pielea si tie. A, da, tu ai stat in club pe canapea langa mine, nu? Initial. Da... cand ne-am comandat bauturile si mi-ai cerut ce mi-ai cerut. Am ramas cu gura cascata atunci. Nu te credeam in stare. Dar, asa, ca un sfat, renunta, renunt si eu :D. Merci pentru poza aia frumoasa! Te pup!

Amalia - Brasov
Ne-am cunoscut in microbuz, sau la prima oprire a lui, nu-mi mai aduc bine aminte. Oricum, stiu ca am zis o perla, ceva de genul "Eu il stiu doar pe Luci de la voi, dar cine e presedinte?" - "Eu!". Bun, sa zicem ca asa am inceput. Sincer, in prima zi erai incordata, probabil urma si concursul si de-aia. Multumesc pentru ce ai spus la jocul din seara aceea, nu m-am gandit niciodata ca as lasa impresia asta, o sa-ncerc sa am grija pe viitor. Stiu ca voi trei ati fost colegele de camera perfecte si m-am simtit super, atata timp cat am stat pe acolo :D, si imi cer scuze pentru serenadele de la dus. Cam atat... :*

Urmeaza camera 302: cei trei Mihai si Adi
Mihai - Prahova
Bitule, ti-am zis eu tie, la fel ca in cazul Alexiei, la celelalte intruniri pareai altfel, mai de neatins, mai serios, mai... Poate nici nu am petrecut prea mult timp impreuna, nici la Izvor, nici la Sinaia, unde eu nu am fost. Cert e ca ori aerul de Tulcea ti-a priit, ori de-abia acum am descoperit eu cine e cu adevarat Mihai Bitu din Prahova. Tin minte ca dupa ce mi-am lasat bagajul, m-am oprit direct in camera voastra :)), iar colegele mele ma auzeau mereu spunand "Ma duc la baieti". La voi era alta atmosfera, plus ca se permiteau si alte chestii :). Ce tin eu minte foarte bine, e momentul cand "lucram" la proiecte si ai inceput sa ma bati cu perna si sa ma chinui. Asta a fost intamplarea care m-a facut sa vad si cealalta parte la tine. Ti-am zis si atunci, cel putin pentru mine, Mihai la Tulcea a fost o surpriza. Si... cu toate astea, tine-te de treaba, poti face multe, ai un potential enorm si sprijinul celorlalti! Nu stiu cum faci, dar mereu imi dai o lectie. Multumesc! :*

Mihai - Alba
Mike, asa mi-ai spus ca iti place, asa iti zic. De tine am prins drag de prima oara de cand te-am vazut, ca si in cazul lui Atti. Esti glumet, ai mereu o replica pregatita si ... da, vorbesti incet :)) Bine, la mine nu era o foarte mare problema pentru ca mai mereu stateam amandoi la geam. Iti multumesc mult ca mi-ai imprumutat patul pentru o seara, atunci cand eram moarta de somn. Si nu o sa uit ca m-ai lasat sa dorm in loc sa ma trezesti ca sa stau cu voi. Am pierdut eu o seara pentru cateva ore de somn... Trecem peste. Vreau sa-ti citesc poeziile, macar pe un blog, daca nu intr-o carte; sa vad si cealalta parte a ta. P.S: Te pricepi sa adormi pe cineva :* Te pup!

Mihai - Cluj
Blondul inalt care arata bine... Copil, mi-ai facut o surpriza uriasa in prima seara, cand ai vorbit in felul in care ai vorbit. Chiar nu credeam ca esti genul asta. Si totusi, mi-a placut, mi-a placut mult felul in care ai condus discutiile noastre, micile jocuri si aaa, nu, nu vreau sa-mi aduc aminte de porunca aia cu sticla! Nu ti-o iert :))! Iti multumesc ca datorita felului tau de a fi eu am invatat lucruri noi si sper sa nu fie ultima oara cand ne vedem. Pupii :*

Adi - Arad
Omul cu palinca din care am gustat si eu. N-as mai incerca inca o data :D Tu, Adi, mi-ai parut foarte tacut, mai ales in prima zi, apoi, sa zicem ca te-ai mai destins. Ce mi-a placut a fost faptul ca ascultai ce spuneam ceilalti, ascultai si analizai probabil. Vorbesti putin, dar bine. Iar costumul traditional romanesc pe care l-ai imbracat la proiect a fost foarte frumos :X La fel si sticla de palinca, pe care, mi-aduc aminte, te-am intrebat daca e facuta de ai tai sau daca e cumparata :)) Stii, ma refeream la chestia in care era imbracata. Si inca o surpriza pe care am avut-o, a fost pe terasa, cand te-ai deschis si ai vorbit mai mult cu noi. Ne vedem la vara daca se poate :*

Cata - Valcea
Fata timida, miorlaita la fel ca mine, pe care o respect mult (ti-am spus atunci pentru ce). Esti asa de blanda, si de linistita... Si vorbesti foarte frumos. Iti multumesc ca mi-ai dat impulsul de care aveam nevoie pentru a scrie "biletelele" astea si pentru lucrurile pe care le-ai spus in seara aceea despre mine. Mi-e dor de tine, de stilul tau vestimentar, de bucuria pe care o emani prin ochii aia...verzi? Da, verzi sunt. Astept sa punem la punct un plan pentru la vara si poate reusim sa ne intalnim. Te pup :*

Iar acum, din lipsa de timp, trebuie sa ma opresc ... Urmeaza Edina, Luci, Manolo, cei doi Andrei, Sandra si cam atat.

De ce?

O prietena si-a pus intrebarea "De ce de cele mai multe ori oamenii buni isi iau palme de la viata, iar ceilalti primesc doar laptele si mierea?"
Am stat si m-am gandit... da, chiar asa, are dreptate. Dar nu mi se pare o noutate. Totusi, ii raspund. Cand esti bun primesti palme pentru ca ai constiinta, pentru ca ai mustrari daca nu faci ceva asa cum ar trebui, pentru ca ai regrete.
Daca esti meschin, prost, incult etc. viata iti poate da chiar si pumni, tu tot nu-i simti. N-ai cum! Treci prin intamplarile astea, placute sau mai putin placute, ca rata prin apa. Nu iti pasa de nimic, de ce vietii i-ar pasa de tine?

Asa ca e bine sa-ti mai primesti si portia de palme uneori ca sa te intorci pe drumul cel bun, sa te gandesti "oare ce-am facut de am fost pedepsit asa?". Si nu zic asta gandindu-ma la un Dumnezeu care e sus si vede. Nu. Zic doar ca ar trebui singur sa-ti pui in balanta binele si raul, ce-ai facut corect si ce nu, ce-ai primit si ce ti-a fost luat. Daca se inclina in partea negativa, atunci ai rabdare, cum se spune, va rasari soarele si pe strada ta.

Pentru ca asa se intampla de obicei. Astia buni sunt opriti de tot felul de piedici, restul, sunt restul, daca au inteligenta sa tina drumul drept, perfect, daca nu, ghinionul lor.
Sper ca ti-am raspuns. Si sunt alaturi de tine orice-ar fi!

Moondance

Sunt doar ei doi si nimeni altcineva. Nu au nimic de facut, se plimba in miez de noapte. Nu s-au vazut de mult, dar e ceva intre ei, ceva ce nu poate fi numit printr-un cuvant concret. E o atractie puternica, prea puternica. Niciunul nu-i poate face fata. Au ignorat-o de prea mult ori, acum e timpul sa-si infrunte temerile. Linistea din jur ii invaluie. Nu vor sa strice momentul.

Pantoful lui lasa o dara de praf in urma. Tocurile ei suna ritmic, dar lent. Rochia produce un fosnet. Se privesc cu intensitate.

Cateva fire rebele din parul ei rosu-aramiu ii acopera neastamparate fata. Are ochii unui copil, plini de viata, plini de sentimente. Intensi. Conturul negru le pune in evidenta nuanta ca de whisky. Te imbata cand ii privesti, te ademenesc si te resping in acelasi timp. Te poarta prin locuri ce te innebunesc, dar te aduc inapoi cu picioarele pe pamant in doar cateva clipe. Si buzele ei, nude, pline, pe care le gasesti mereu rasfrante intr-un zambet... E un chip de femeie cu inocenta de copil, si chipul unui copil cu hotarare de femeie.

El e imaginea barbatului misterios. E intruchiparea puterii si a seductiei. O privire intensa, o expresie amuzata. O atingere nevinovata. Apoi urmeaza indiferenta. Si din nou tentatia. Si tot asa. Joci jocul lui, dupa regulile lui, cu persoana lui. Nu-l poti invinge decat daca ii imprumuti rolul. Daca il faci sa se transforme din tornada salbatica in copacul smuls din radacini. Si atunci l-ai castigat.

Well, it's a marvelous night for a moondance
With the stars up above in your eyes
A fantabulous night to make romance
'Neath the cover of October skies
And all the leaves on the trees are falling
To the sound of the breezes that blow
And I'm trying to please to the calling
Of your heart-strings that play soft and low
And all the night's magic seems to whisper and hush
And all the soft moonlight seems to shine in your blush

Let's do it Romania!

In data de 25 septembrie se desfasoara acest eveniment in toata tara. Haideti sa curatam Romania! Pentru cei din Giurgiu care vor sa dea o mana de ajutor, intalnirea are loc sambata, 25 sept, la ora 8:30 in fata primariei. Hai s-o facem!

My work

Zilele astea am avut cateva incercari de portrete. Si au iesit mai bine decat cele pe care le fac de obicei. Cum se spune: exercitiul e mama invatarii. Uite ce-a iesit:

Ce-am citit in ultimul timp?

M-am gandit sa fac un inventar al cartilor citite de ceva vreme incoace. Nu pentru mine neaparat, ci pentru cei care cauta informatii despre o lectura buna…sau mai putin buna. Cert e ca pe mine m-au ajutat astfel de lucruri pe care le-am gasit pe net cand nu mai aveam inspiratie si nu ma puteam hotari la o anumita carte.
Asa ca o sa incep cu ultimul roman terminat si o sa merg inapoi, ca racul.
PS: Voi acorda de la 1 la 5 stelute, in functie de cat de mult mi-a placut cartea.

CORIGENT LA LIMBA ROMANA – Ion Minulescu : Nu prea citesc literatura romana. Nu ca nu-mi place, dar mi-au fost bagate pe gat atatea carti clasice d-ale noastre in liceu si-n generala incat ma simt oarecum datoare fata de autorii straini. Cu toate astea, nu am fost dezamagita. Poate doar putin de final. Dar cartea per ansamblu este buna, dinamica si are umor. Mult umor. Am ras intr-o noapte citind-o cum nu am mai patit pana acum…din cate-mi amintesc. Are totusi cateva clisee pe care eu nu le suport; plimbarea nocturna, in singuratate, prin fata caselor cu luminile stinse mi-a lasat un gust amar. Pe de alta parte mi-a placut felul in care e perceputa si analizata femeia, cum toate aceste fiinte ale sexului frumos se aseamana intre ele. Original.
3 stele


LA RASCRUCE DE VANTURI – Emily Bronte: Se gasea pe lista mea de ceva timp si o aveam de asemenea in biblioteca. Dar era legata in pielea ecologica a cartilor din colectia Adevarul si nu ma lasa inima sa o citesc. Nu de alta, dar mi-e mila sa o plimb dupa mine prin toata casa, arata prea bine ca sa fie citita in cada (…), la masa sau in curte. Prefer vesnicul carton care se poate lipi in caz de urgenta. Sa revenim la carte. Da, o adevarata capodopera. O poveste de dragoste, o drama cum rar mai gasesti in alte carti. Tot respectul pentru Emily Bronte si pentru acel ceva sau acel cineva care a inspirat-o. Nu faceti prostia sa va ganditi, ca mine, ca mai poate fi amanata. Nu stiti ce pierdeti! In plus, ecranizarea din 2009 respecta romanul aproape in totalitate si merita vazuta.
5 stele


CEA DIN URMA ZI A UNUI CONDAMNAT – Victor Hugo: Am fost oarecum sceptica la inceput, dar pe parcurs a inceput sa-mi placa. Se trateaza problema condamnarii la moarte. Cartea este alcatuita din capitole scurte care reprezinta gandurile unui om aflat in aceasta situatie; deznadejdea, speranta, frica sunt sentimentele pe care le incearca cel condamnat. Se citeste repede, dar e bine sa acorzi atentie fiecarui rand pentru a intelege gandirea unui om ce stie cum si cand va muri.
3 stele


Urmeaza mai multe postari cu aceeasi tema.

Lucruri ce nu se uita

O camera inchisa. O casa fara glas.
Tristetea se impune, adanc lasand amprenta
Pe-al sau locuitor, in viata el ramas
dupa mai multe lupte, cu greu platindu-si renta.
Batranul e olog, dar marea sa mandrie
Il poarta-n gloria apusului razboi;
Caci stie mult prea bine ca-n acea batalie
L-a parasit un suflet; au murit amandoi.

De mici copii se cunosteau si se iubeau ca fratii...
Au crescut impreuna, iar el l-a aparat,
L-a invatat sa lupte, sa-i infrunte pe altii,
Sa fie patriot. Si l-a facut barbat!
Barbatul care-acum, rapus de batranete,
Rememoreaza totul: cum a-nceput sfarsitul,
Cum au fost dusi pe front vazand spaima pe fete,
Vazand patriotism, asteptand inamicul.

Un inamic temut, temut mai rau ca dracul,
Caci de-ar fi fost Satana tot mai aveau sperante.
Dar cei ce atacau lasau in urma praful,
Cadavre mutilate de bombe si de gloante.

Batranul retraieste acea cumplita noapte
Cand navalit-au toti dusmanii peste ei
Cu ochii luminati numai de rautate
Cum navaleste lupul intr-o turma de miei.

Si-asa-ncepu prapadul, asa-ncepu razboiul,
Asa-si pierdura viata nenumarati soldati:
Cu mainile pe arme, grenade de tot soiul,
Transee zguduite de strigatul "Luptati!".

"Luptati din rasputeri, pastrati in voi curajul,
Strangeti din dinti caci totul acum se hotaraste!"
E-atat de greu cand vezi in urma ta peisajul
Cu cei cazuti, zdrobiti si loviti miseleste...

De langa el un urlet se-aude-ngrozitor.
Se-ntoarce si il vede ranit in prabusire,
Ii ia capul in maini si-i spune rugator
Sa lupte pentru viata, sa lupte in nestire!

Dar bravul lui prieten cu inima de fier
Ce-a fost mereu cu-n pas in fata tuturor,
Ranit fiind de moarte si-uitandu-se la cer
Ingana in urechea-i: "E timpul. O sa mor...

Iar tu, iubite frate, jura-mi acum, cinstit,
Sa lupti pentru-a ta viata ca leul pentru hrana,
Sa nu te lasi invins, sa nu te lasi zdrobit!
Gandeste-te la mine! Ghida-voi a ta arma."

Cu-un racnet de durere, cu suflet sfasiat,
Iesi el din transee cu-o-nfatisare dura,
Nervos precum un taur pe terenul minat
Spre inamici se-ndreapta; o flacara de ura!

Innebunit deschide focul asupra lor,
Ucide tot ce vede si cere razbunare.
Platit-a el cu sange, platit-a si cu dor,
Se-avanta sa provoace a sangelui varsare.

Ranit a fost atunci, dar rana ce il doare
E pierderea acelui ce l-a-nvatat mereu
Ca gloria se-obtine cu munca si sudoare;
Cel ce i-a dat un branci ca sa il faca zmeu,
I-a construit aripi ca el sa poa' sa zboare,
Ce-acum s-a dus la ceruri si e cu Dumnezeu...