Friendship

A venit si iarna. Ninge. Ok, nicio problema, imi place atmosfera, chiar o iubesc. Dar imi vin in minte amintiri...nu prea placute. De ce? Pentru ca descopar in fiecare an ca cei pe care ii cred prieteni dispar "atat de des incat ma plictisesc sa-i numar". Sunt o persoana sociabila, ma inteleg bine cu aproape oricine. Ma rog... daca respectivul/respectiva nu imi face o prima impresie proasta. Si totusi, cred ca am un defect sau , cel putin, e o chestie ciudata la mine. De cand ma stiu sunt mai apropiata de baieti. Am impresia ca ei pun mai mult pret pe o prietenie decat o fata. Si nu sunt de acord cu cei care spun ca doua persoane de sex opus nu pot avea si o astfel de relatie. Simt pe pielea mea cum egoismul fetelor strica si ambitia de a iesi in evidenta creaza o prapastie intre cei in cauza. Si acum sa explic. In generala am "schimbat" multe prietene si astfel am ajuns la M. pe care o vedeam ca si pe sora mea. Pana aici nimic bizar. Dar ce sa vezi? De la un timp, se purta ciudat. Am intrebat-o ce are. Care a fost raspunsul? "Nu-mi place ca umbli si cu ea. Alege!". Am ramas perplexa. Prietene, prietene, dar nu permit nimanui sa-mi puna conditii. Am incercat sa imbunatatesc situatia, sa-i explic. Nicio sansa. Acum suntem la licee diferite si abia daca ne mai salutam din cand in cand. Al doilea caz, de care pot sa zic ca imi pare sincer rau este recent. Aproximativ. De trei ani ea, F., era persoana in care aveam cea mai mare incredere. Vorbeam orice. Ne citeam gandurile. Dar s-a intamplat ceva, un baiat a aparut in viata ei. Il cunosteam, eram amici, chiar imi facea placere sa iesim. Cu timpul insa, am vazut ca e acaparata de el. Nu se mai gandea la nimeni altcineva. Si i-am spus ca ma deranjeaza faptul ca da prietenia pe o relatie. A fost mai mult decat deschisa la discutia respectiva...si ca urmare, absolut nicio schimbare! O perioada am fost suparata, nervoasa, iar cand am vazut ca trec saptamani, luni in care nu mai da niciun semn, nu mai iese in oras decat cu el, am renuntat. Nu definitiv, ci numai cat sa pot sa ma gandesc si eu mai bine. A venit vacanta. Promisiuni, planuri, distractie. Nu a fost prezenta in peisajul asta. Eu am apelat la amici mai vechi, din generala. Si uite ca acum, altcineva este prietena mea cea mai buna. Cineva pe care ma pot baza oricand si care mi-a demonstrat asta. Momentan, F. face parte din cercul meu de oameni apropiati. Insa regret ca nu mai suntem ca atunci. Si cu prietenul ei nu am absolut nimic, chiar el incearca sa ne rezolve problemele. Si ii multumesc. Am cam deviat. Sa revenim la baieti. Nu stiu de ce, dar imi este mult mai usor sa vorbesc cu ei, sa glumesc, sa ma simt in largul meu. Poate si datorita faptului ca am un frate. In plus, nu a fost niciunul care sa ma dezamageasca pana acum. Cred. In orice caz, daca nu-mi aduc aminte inseamna ca nu a fost ceva grav. Un sfat pentru cei ce citesc: nu spera ca prietenii o sa fie imaginea ta in oglinda, din contra, pot sa intruchipeze opusul tau, dar sa aibe acele cateva caracteristici comune care sa insemne totul!