In amintirea ta

De ce am impresia ca inca esti aici? Ca in orice moment o sa apari in fata mea spunandu-mi ca totul e bine, ca te-ai intors? Merg mai departe in viata cu dorinta de a-ti respecta conditiile, de a face totul exact asa cum ai fi vrut. Si nu stiu cat de bine ma descurc, pentru ca de fiecare data mi te imaginez langa mine, dandu-mi sfaturi, aratandu-mi ca nu e bine ceea ce fac. Inca sper ca nu esti plecat decat pentru catva timp, ca o sa te mai vad...macar o data. Cand rememorez intamplarile, de la aflarea vestii pana in ultimul moment, pare atat de indepartat totul. In fiecare zi imi vin in minte noi si noi lucruri pe care le faceam impreuna, noi si noi discutii, cuvinte, pe care le credeam ca si uitate sau carora nu le-am dat nicio importanta. Vreau sa profit de fiecare amintire, de fiecare imagine. Nu pot sa te vad intre patru scanduri. Refuz! Pentru ca tu esti cel pe care ma bazez atunci cand mi-e greu, esti cel care a facut din mine ceea ce sunt, si iti multumesc enorm pentru asta! Nu ti-am spus la timp, stiu, imi pare rau. Te respect mai mult decat pe oricine altcineva. Ne-ai invatat ce inseamna viata, cu bune, cu rele, ai muncit pentru noi, ne-ai dat o educatie. Si te-ai dus prea devreme. Nu ai apucat sa ma vezi la facultate asa cum iti doreai, sa fii alaturi de mine la majorat. Dar toate astea o sa ti le dedic, tot ceea ce o sa fac in viata o sa fie in memoria ta. Pentru ca tu ti-ai dorit sa fiu puternica si sa nu ma impiedic niciodata de nimicuri. De asta te iubesc! Pentru totdeauna...tata.