Ce dor mi-a fost de blog! Da, am omis sa mai scriu. Mi-am ocupat timpul cu toate nimicurile, cu studiul pentru bac, seriale peste seriale, sedinte, mutari, muzica, certuri, impacari si multe multe altele.
Poate-as fi reusit sa rup o ora din tot tam-tam-ul asta ca sa mai scriu ceva, dar n-a mai fost nici acea tragere de inima.
Mai putin astazi.
M-am trezit vesela, din nou la ora 8, ceea ce nu se poate spune ca fac prea des in weekend. Am avut ceva probleme de dimineata iar pe la ora 12, cand am urcat in camera, am simtit ca mii de idei imi bombardeaza chestia asta cu circumvolutiuni care e adapostita de cutia craniana.
Pe scurt, mi-am cam schimbat "spatiul de lucru". Iar noul meu barlog impreuna cu vremea schimbatoare si racoroasa ma agita. Fel de fel de idei si planuri de viitor imi umplu capul. Tot timpul vreau sa schimb cate ceva. Vreau sa fac prea multe intr-un timp prea scurt (si sa spun multe, aberand si trecand de la una la alta). Si ma enervez uneori pentru ca deviez de la ceea ce-mi propun.
Concret. De ... o saptamana, cred, ma uit la un serial, Lie to me. Nu fac abuz, nu ma intind mai mult decat imi permite plapuma. Programul meu dintr-o zi normala arata cam asa: 5-6 ore la liceu dimineata, o ora relaxare acasa, 2 de muzica, una de bantuiut pe facebook, 2 episoade din serial, 2 ore de scris si invatat (insuficiente; uneori se prelungesc, dar de cele mai multe ori, nu), putina lectura si...cam atat. Asta de luni pana joi. De joi seara in colo se mai adauga iesiri prin oras, ore extra de studiu. Am omis orele pentru scoala de soferi, si alea mai mananca ceva timp.
In concluzie, sunt o adolescenta care se plange de insuficienta timpului. Niciodata nu-mi ajunge. Si stiu perfect de ce. Stiu la ce trebuie sa renunt. Numai ca o tot aman de azi pe maine. De cand am inceput a 12-a.
Asta fiind o paranteza. Incheiem. Ceea ce vreau sa spun, e ca, uitandu-ma la serialul asta si la anumite cazuri prezentate, imi tot bantuie prin cap niste vise, niste...lucruri pe care as vrea sa le fac pe viitor. De exemplu astazi, din cauza serialului, mi-am cautat in biblioteca cateva carti despre spionaj, mari puteri etc. Carti pe care se pusese practic praful si de care nu ma simteam atrasa absolut deloc. De asemenea, ma tot gandesc la viitor, la facultate, la un loc de munca, la, la, la. Ori e vremea asta care te innebuneste, ori am eu momentan o stare de nehotarare.
Vreau prea multe de la mine, dar nu sunt dispusa sa depun eforturile necesare. Stie cineva un antidot pentru ceea ce eu numesc elegant delasare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu