Caci ma cunosti, dar nu prea

Tu crezi ca ma cunosti, ca intelegi ce simt,
Ca-n ochii mei citesti ca intr-o carte;
Ca-mi descifrezi gandirea cand rad, gresesc si mint,
C-ascund in a mea palma sperantele-ti desarte.
Ca-not prin ale marii gigantice talazuri,
Ca-ncerc sa schimb mereu ce s-a numit destin,
Ca ilustrez trairi in mult ciudate cazuri,
Ca nu mi-e cunoscuta ideea de declin.
C-a lumii-mbatranire imi pare sarbatoare,
C-analizez trecutul prin ochii-mi de copil,
Ca privesc viitorul cu ganduri oarecare,
C-aleg sa aflu-n graba al vietii sens umil.

Si da, tu ai dreptate crezandu-ma astfel,
Caci m-am deschis spre tine si te-am lasat sa vezi,
Sa vezi un colt de suflet, o parte-a unui tel,
O umbra-n intuneric si dincolo lumina,
Un actor fara scena, o scena fara el...
Poate esti intrigat, dar aici trag cortina!